Denial of New Evidence in Appeals and Violation of the Devolutive Effect
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, quashing the lower court's decision and remanding the case to the same appellate court for retrial. The dispute concerned a commercial action for the exclusion of associates from a limited liability company due to alleged serious prejudice to the entity, where the first-instance court had dismissed the claim for lack of evidence and the appellate court affirmed this on the basis that the conduct did not meet statutory exclusion criteria. The decisive legal issue was the violation of the devolutive effect of the appeal under Article 313 of the Civil Procedure Code, as the appellate court had refused to allow the submission of new evidence, thereby depriving the appellant of the right to litigate the entire subject matter on facts and law; the Supreme Court ordered the remittal specifically to enable the parties to produce pertinent evidence for the establishment of the truth.
Legislator headnote
AI generatedArt.313 C.proc.civ; Denial of New Evidence in Appeals and Violation of the Devolutive Effect: Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.478/C/2000-A din 19 octombrie 2000,cu reţinerea împrejurării că faptele ce se impută asociaţilor acţionaţi în judecată pentru a fi excluși din societate nu se încadrează în nici una dintre situaţiile de excludere prevăzute în Legea nr.31/1990 – art.217 lit.a, c, d.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Efectul devolutiv al apelului.Cauză trimisă aceleiași curţi de apel spre rejudecare. Art.313 C.proc.civ.
În cazul în care instanţa nu a admis probe noi lipsind apelantul de efectul devolutiv al apelului, Curtea Supremă de Justiţie, potrivit art.313 C.proc.civ., va putea trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanţe care a pronunţat hotărârea casată.
Secţia comercială, decizia nr.1738 din 8 martie 2002
Prin sentinţa civilă nr.807 din 9 decembrie 1999, Tribunalul Bihor a respins acţiunea reclamantului T.N. reţinând că nu s-a făcut dovada că pârâţii SC „E” SRL, V.M. și V.P. au adus grave prejudicii societăţii, deși asociaţii acestei societăţi, prin procesul verbal din 14 aprilie 1999, au hotărât dizolvarea și lichidarea societăţii.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.478/C/2000-A din 19 octombrie 2000,cu reţinerea împrejurării că faptele ce se impută asociaţilor acţionaţi în judecată pentru a fi excluși din societate nu se încadrează în nici una dintre situaţiile de excludere prevăzute în Legea nr.31/1990 – art.217 lit.a, c, d.
Reclamantul a declarat recurs, susţinând că instanţa de apel nu i-a dat posibilitatea să administreze probe noi în dovedirea temeiniciei cererii sale.
Recursul este fondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel nu a încuviinţat amânarea judecării cauzei, procedând la soluţionarea apelului pe baza probelor existente. În acest fel, efectul devolutiv al apelului, constând în posibilitatea pe care o au părţile de a supune judecăţii în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanţă, nu a beneficiat reclamantului.
În temeiul prevederilor art.313 C.proc.civ. cauza a fost trimisă aceleiași curţi de apel pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite dispoziţiile Legii nr.31/1990, privind societăţile comerciale și pentru a se da posibilitate părţilor de a produce probele pertinente în scopul stabilirii adevărului.
În consecinţă, recursul a fost admis.