Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_83664 AI generated

Existence of commercial lease relationship despite absence of signed written contract

Case Number ICCJ_83664
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice reversed the lower instances' decisions dismissing the action and remanded the case to the first instance court for a merits review, holding that the lessor's claim for unpaid rent differential was valid despite the absence of a fully executed written lease. The dispute arose from a commercial tenancy relationship where the lessee had used the space and paid rent for several years without signing the lessor's draft contract, leading the lower courts to reject the claim based solely on the lack of a formal written agreement and the lessee's lack of passive procedural capacity. Relying on Article 46 of the Commercial Code, the Court established that actual use of the commercial premises and payment of rent conclusively demonstrated the existence of commercial contractual relations, thereby negating the procedural defenses raised by the lessee and requiring the court to examine the financial evidence regarding the outstanding rent differential.

Legislator headnote

AI generated

Existence of commercial lease relationship despite absence of signed written contract: Este adevărat că în cauză instanţa a unit excepţia cu fondul și s-a pronunţat deopotrivă asupra lor, conform art.137 alin.2 C.proc.civ., numai că motivul avut în vedere în soluţionarea acestora nu este întemeiat.

Keywords

AI generated
commercial contract payment of rent validity of lease termination commercial use business lease disputed claim
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Contract de închiriere. Lipsa înscrisului. Raporturi contractuale comerciale

Când între locator și locatar nu a existat un contract scris și semnat de ambele părţi, este în afara oricărui dubiu că prin folosirea spaţiului comercial de către locatar și prin achitarea chiriei, între părţi au existat raporturi comerciale.

Secţia comercială, decizia nr.876 din 12 februarie 2002

Reclamanta SC „S” SA Aleșd a chemat în judecată pe pârâta B.C.R. Filiala Aleșd, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată la plata sumei reprezentând chiria restantă.

Tribunalul Bihor – Oradea, prin sentinţa civilă nr.208/LC din 2 martie 2000 a respins acţiunea și a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei reţinând că reclamanta în calitate de locator a emis un proiect de contract de închiriere pentru un spaţiu comercial în care locatarul este pârâta, actul juridic nefiind semnat de reprezentanţii pârâtei și neperfectat și în consecinţă nu produce efecte juridice între părţi.

Prin decizia nr.454 din 17 octombrie 2000, Curtea de Apel Oradea, Secţia comercială și de contencios administrativ, a respins apelul reclamantei ca nefondat, reţinând, că între părţi nu a fost perfectat nici un contract, motiv pentru care în mod corect a fost respinsă acţiunea.

Reclamanta a declarat recurs susţinând că problema nu o constituie existenţa sau inexistenţa raporturilor contractuale, deoarece pârâta a folosit imobilul și a achitat chiria, ci diferenţa de chirie rămasă de plătit.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că prima instanţă, în mod greșit, a considerat că între părţi nu au existat raporturi contractuale și că acţiunea este nefondată.

Este adevărat că în cauză instanţa a unit excepţia cu fondul și s-a pronunţat deopotrivă asupra lor, conform art.137 alin.2 C.proc.civ., numai că motivul avut în vedere în soluţionarea acestora nu este întemeiat.

Astfel, chiar dacă relaţiile comerciale existente între părţi nu au îmbrăcat forma unui contract scris, semnat de ambele părţi, este în afara oricărui dubiu că între părţi au existat raporturi contractuale, comerciale, pentru că pârâta a folosit spaţiul aparţinând reclamantei și a achitat chiria.

Ca atare, instanţa trebuia să crceteze cauza în fond și să dea relevanţă dispoziţiilor art.46 C.com., privind administrarea probelor, să soluţioneze cauza având ca obiect plata diferenţei de chirie restantă.

În consecinţă, recursul și apelul reclamantei au fost admise, decizia curţii de apel și sentinţa tribunalului au fost desfiinţate, cu trimiterea cauzei primei instanţe.