Debtor's post-judgment challenge to enforcement rejected, res judicata bars merits re-litigation.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, affirming the lower courts' decisions that rejected the debtor's challenge to execution; thus, the enforcement based on the final court judgment remains in force. The debtor had challenged the enforcement of a 1995 judgment ordering payment of a sum, arguing the debt was not certain, liquid, and exigible, that the credit contract was prescribed, and that the enforcement title was invalid. The court held that under Article 399 of the former Code of Civil Procedure, a challenge to execution cannot re-litigate the legality or validity of a final court judgment, as such defenses were or could have been raised in the original proceedings or through appeals, and doing so would undermine res judicata; substantive defenses are only permissible if they allege extinction of the obligation arising after the judgment, not before it, and the same limitation applies to challenges concerning the meaning or scope of the operative part.
Legislator headnote
AI generatedart.399 C.proc.civ; Debtor's post-judgment challenge to enforcement rejected, res judicata bars merits re-litigation: Potrivit art.399 C.proc.civ., orice executare silită se poate contesta de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare iar motivele invocate de contestator nu pot să se refere la chestiuni de fond care să repună în discuţie o hotărâre rămasă definitivă, deoarece apărările respective au fost sau au putut să fie ridicate în cursul judecăţii de fond sau prin exercitarea căilor legale de atac. Punerea în discuţie, în faţa instanţei de executare, a validităţii titlului executor, ar stinge puterea lucrului judecat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contestaţie la executare.Neconcordanţe privind întinderea titlului executoriu.Apărări de fond. Inadmisibilitate
Nu se poate cerceta pe calea contestaţiei la executare, legalitatea unei hotărâri judecătorești și nici nu se poate dispune anularea acesteia, însă contestatorul poate face apărări de fond în cazul în care invocă motive de stingere a obligaţiei când acestea sunt posterioare hotărârii ce se execută sau în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanţă judecătorească.
Secţia comercială, decizia nr.628 din 1 februarie 2002
Tribunalul București, prin sentinţa civilă nr.1744 din 6 martie 2001, a respins contestaţia la executare a petentei B.M. împotriva B.R.D., Sucursala București, cu motivarea că aspectele invederate și criticile formulate reprezintă în realitate apărări de fond sau motive de retractare a acestora prin pronunţarea unor căi de atac, deși temeiul legal invocat făcea referire strictă la incidentele privind executarea sau explicarea înţelesului dispozitivului și întinerii unui titlu executoriu,
Reclamanta a declarat apel critiând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt ce a condus la pronunţarea soluţiei atacate, susţinând că erau îndeplinite condiţiile art.399-405 C.proc.civ., întrucât vânzarea unui imobil pentru o creanţă care nu este certă, lichidă și exigibilă, constituie o cauză de vătămare prin executare; că prin sentinţa civilă nr.1941/1995, a Tribunalului București, investită cu formulă executorie, instanţa nu a hotărât vânzarea imobilului ci a dispus plata sumei de 190.301 de lei, deși contractul de credit nr.1139 din 12 noiembrie 1992 a fost prescris la 12 noiembrie 1995 iar comandamentul din 26 februarie 1999 nu a fost instituit în baza sentinţei civile nr.1941/1995 ci în baza încheierii din 3 februarie 1999 considerată act de creanţă, astfel că atât dreptul la acţiune cât și dreptul de a cere executarea silită, au fost prescrise.
Curtea de Apel București prin decizia nr.1064 din 22 iunie 2001, a respins apelul ca nefondat, reţinând că nu se poate cerceta pe calea contestaţiei la executare, legalitatea hotărârilor judecătorești și cu atât mai puţin să se dispună anularea acestora.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei date în apel, susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiilor ridicate pe calea contestaţiei la executare, respectiv pierderea puterii executării sentinţei civile nr.1941din 26 octombrie 1995 prin prescrierea termenului de executare a acesteia în condiţiile Decretului nr.167/1958; și nici asupra constatării nulităţii tuturor actelor de executare îndeplinite în cauză în perioada 3 februarie 1999 – 6 iunie 2001.
De asemenea, reclamanta a susţinut că nu s-a ţinut cont de faptul că în cadrul contestaţiei la executare pot fi invocate și apărări de fond, atunci când vizează cauze de stingere a obligaţiei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.399 C.proc.civ., orice executare silită se poate contesta de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare iar motivele invocate de contestator nu pot să se refere la chestiuni de fond care să repună în discuţie o hotărâre rămasă definitivă, deoarece apărările respective au fost sau au putut să fie ridicate în cursul judecăţii de fond sau prin exercitarea căilor legale de atac. Punerea în discuţie, în faţa instanţei de executare, a validităţii titlului executor, ar stinge puterea lucrului judecat.
Singurul caz în care contestatorul poate să facă apărări de fond este acela în care invocă motive de stingere a obligaţiei, posterioare hotărârii ce se execută, iar nu anterioare acesteia. Același principiu este aplicabil și în cadrul unei contestaţii privind înţelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului ce se execută, instanţa neputând nici în acest caz să cerceteze și să reţină decât fapte și împrejurări care sunt ulterioare hotărârii ce se execută, deoarece împrejurările anterioare au fost sau puteau fi invocate la instanţele de fond, apel sau recurs.
În considerarea celor arătate, instanţa de fond a respins contestaţia la executare, soluţie confirmată de Curtea de Apel București.
De altfel, prin motivele de recurs au fost reluate susţinerile din motivarea contestaţiei la executare, nefiind întrunite nici una din situaţiile prevăzute de art.304C.proc.civ.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.