Nullity of mortgage guarantee contract and credit clause for failure to meet authentic form validity requirement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) allowed the recourse, cancelled the appellate decision, and partially modified the first instance judgment to declare the nullity of the mortgage guarantee contract and the partial nullity of the credit agreement regarding the immovable property guarantee clause, thereby favoring the claimants who prevailed over the bank. The dispute involved a challenge to a commercial credit agreement and associated mortgage guarantee, where the lower courts had dismissed the action based on the existence of a signed guarantee contract, ignoring a prior binding decision that had already annulled the mortgage registration due to the lack of a valid guarantee. The court determined that the authentic form required by Article 1772 of the Civil Code is a condition of validity for the mortgage contract itself, making any dissociation between the mortgage and the underlying guarantee contract legally untenable; consequently, the guarantee clause within the credit agreement was deemed absolutely null for lack of object under Article 948 of the Civil Code, further supported by the fact that the claimants had not signed the guarantee contract in either its initial or amended forms.
Legislator headnote
AI generatedart.1772 C.civ, art.948 C.civ; Nullity of mortgage guarantee contract and credit clause for failure to meet authentic form validity requirement: Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia comercială și de contencios administrativ prin decizia nr.415 din 12 mai 2000, a respins apelul reclamanţilor, reţinând în considerentele deciziei că la data semnării actului adiţional la contractul de credit, coproprietarii imobilului au garantat creditul, semnând și contractul de garanţie în conformitate cu dispoziţiile art.1772 C.civ. existenţa ipotecii fiind condiţionată de existenţa actului autentic.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Ipotecă convenţională.Garanţie imobiliară. Formă autentică, advaliditatem
Conform art.1772 C.civ. ipoteca convenţională nu va putea fi constituită decât prin act autentic ceea ce presupune că forma autentică este o condiţie de validitate chiar a contractului de ipotecă, disocierea dintre acesta și contractul de garanţie, fiind fără suport juridic, atâta timp cât ipoteca convenţională este o garanţie imobiliară.
Secţia comercială, decizia nr.225 din 22 ianuarie 2002
Tribunalul Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr.1040 din 3 decembrie 1999 a respins acţiunea reclamanţilor SC „A.N.” SRL și a persoanelor fizice R.E.,R.A. și R.D. împotriva pârâtei Dacia Felix – Sucursala Alba Iulia, prin care se cerea să se constate nulitatea contractului de credit din septembrie 1993 completat prin act adiţional, a contractului de garanţie imobiliară fără număr anexă la primul contract și a contractului de ipotecă, asupra imobilului situat în Alba Iulia, cu motivarea că societatea reclamantă nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii iar contractul de ipotecă este legal încheiat.
Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia comercială și de contencios administrativ prin decizia nr.415 din 12 mai 2000, a respins apelul reclamanţilor, reţinând în considerentele deciziei că la data semnării actului adiţional la contractul de credit, coproprietarii imobilului au garantat creditul, semnând și contractul de garanţie în conformitate cu dispoziţiile art.1772 C.civ. existenţa ipotecii fiind condiţionată de existenţa actului autentic.
Reclamanţii au declarat recurs invocând excepţia autorităţii de lucru judecat prin existenţa deciziei nr.1134 din 5 mai 2000, pronunţată anterior de Curtea de Apel Alba Iulia și care, faţă de aceleași părţi, a constatat nulitatea încheierii de înscriere a dreptului la ipotecă convenţională și a dispus radierea acestei ipoteci, situaţie faţă de care, în mod nelegal, prin încheierea din 31 mai 2000 s-a notat provizoriu același drept de ipotecă, menţionându-se răspunderea solidară a garanţilor.
Reclamanţii au precizat că își menţin criticile în ce privește contractul de credit și actul adiţional la acesta, sub aspectul clauzei de garanţie.
Recursul este fondat.
Printr-o decizie anterioară deciziei atacate în prezent cu recurs s-a constatat nulitatea încheierii din 1993, de înscriere a dreptului de ipotecă convenţională și s-a dispus radierea acestei ipoteci, reţinându-se în considerente că, este lovit de nulitate contractul de garanţie imobiliară, în sensul dispoziţiilor art.1171, 1772 C.civ.
Prin decizia supusă recursului s-a dat o interpretare greșită prevederilor art.1772 C.civ., ţinând seama că forma autentică este o condiţie de validitate a contractului de ipotecă, iar disocierea dintre acesta și contractul de garanţie este fără suport juridic, ipoteca convenţională fiind o granţie imobiliară.
Ca atare, clauza inclusă în contractul de credit prin actul adiţional, dintre beneficiarii creditului și pârâtă, referitoare la această garanţie imobiliară este nulă absolut, lipsindu-i obiectul, condiţie esenţială prevăzută de art.948 C.civ., pentru validitatea convenţiilor. La aceasta se adaugă și faptul nesemnării contractului de garanţii reclamanţi, nici în forma iniţială și nici în forma completată prin actul adiţional, care face parte integrantă din acest contract.
În consecinţă, recursul a fost admis, decizia recurată a fost casată, apelul admis, iar sentinţa schimbată parţial, în sensul constatării nulităţii contractului de garanţie ipotecară și a nulităţii parţiale a contractului de credit încheiat între societatea reclamantă și pârâtă, în privinţa clauzei care are ca obiect această garanţie imobiliară.