Judicial rehabilitation denied where statutory waiting period had not elapsed despite conditional release and sentence reduction
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the prosecution's appeal for annulment, set aside the lower court's judgment, and ruled on the merits by dismissing the defendant's application for judicial rehabilitation. The dispute concerned whether the statutory waiting period for rehabilitation had elapsed for a defendant sentenced to 18 years of imprisonment and a 5-year prohibition of rights in 1980 for theft, who had been conditionally released in 1988 following a sentence reduction. The decisive legal basis was Article 135(1)(c) of the Penal Code, which establishes a 16-year term for rehabilitation after long-term imprisonment; the court held that because the penalty was deemed fully executed in May 1989, the 16-year period would only expire in May 2005, rendering the conditions for rehabilitation unmet at the time of the 2002 hearing.
Legislator headnote
AI generatedart. 410 alin. (2) C. proc. pen, art. 174 alin. (1) C. pen, art. 135 lit. c) C. pen, art. 136 alin. (1) C. pen, art. 135 alin. (1) lit. c) C. pen; Judicial rehabilitation denied where statutory waiting period had not elapsed despite conditional release and sentence reduction: Inculpatul, condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., a fost arestat la 23 mai 1980 și liberat condiționat la 13 august 1988, ca urmare a reducerii pedepsei cu ½ conform sentinței nr. 11/1988 cu un rest rămas neexecutat de 9 luni și 12 zile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 409 și art. 410 alin. (2) C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 69 din 27 martie 2002 a Tribunalului Harghita, definitivă prin neapelare, prin care s-a admis cererea de reabilitare formulată de condamnatul S.E. pentru pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 22 din 2 octombrie 1980 a Tribunalului Harghita, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Apreciază că hotărârea este contrară legii în raport de dispozițiile art. 135 lit. c) C. pen. și de interpretarea dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. pen., potrivit cărora nu erau îndeplinite condițiile reabilitării judecătorești pentru pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Inculpatul, condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., a fost arestat la 23 mai 1980 și liberat condiționat la 13 august 1988, ca urmare a reducerii pedepsei cu ½ conform sentinței nr. 11/1988 cu un rest rămas neexecutat de 9 luni și 12 zile.
Deci pedeapsa se considera ca executată la 23 mai 1989.
Termenul de reabilitare de 16 ani calculat potrivit art. 135 alin. (1) lit. c) C. pen., a început să curgă de la 23 mai 1989, urmând a se împlini la 23 mai 2005.
Ca atare, la 27 martie 2002 când s-a judecat cererea condamnatului nu erau îndeplinite condițiile privitoare la termenul de reabilitare judecătorească.
Recursul în anulare va fi admis, se va casa sentința penală nr. 69 din 27 martie 2002 a Tribunalului Harghita și pe fond se va respinge cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul S.E.
PENTRU ACESTE M OTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 69 din 27 martie 2002 a Tribunalului Harghita, privind pe inculpatul S.E.
Casează sentința penală atacată și, pe fond, respinge cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul S.E.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat S.E. în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2003.