Annulment of commercial arbitral award: inapplicability of public order exception for procedural challenges to right of defense and late filings.

Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Condiţii de admisibilitate

C.proc.civ.,art..118, art129 alin(5), art.364 lit.i)

Instanţa a reţinut că motivele invocate de reclamantă în vederea anulării hotărârii arbitrale nu sunt întemeiate și nu se încadrează în dispoziţiile art.364 lit.i) C.proc.civ., că nu s-a pronunţat o soluţie cu încălcarea art.118 C.proc.civ., pentru decăderea pârâtei din dreptul de a depune întâmpinare și de a invoca excepţii, iar dreptul la apărare al reclamantei nu a fost încălcat din moment ce aceasta a avut cunoștinţă atât de termenul fixat pentru soluţionarea litigiului (după repunerea pe rol) cât și de termenul la care a fost amânată pronunţarea și ca atare, avea posibilitatea de a se apăra, încât, în mod corect, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare, fiind respectate prevederile art.129 alin.(5) C.proc.civ.

(Secţia comercială, decizia nr.4393 din13 noiembrie 2003)

Prin sentinţa civilă nr.223 din 20 aprilie 2002, Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ și Industrie a României, a respins acţiunea formulată de reclamanta APAPS București împotriva pârâtei SC T. M. SA București, pentru plata penalităţilor.

Tribunalul arbitral a reţinut că faţă de clauza compromisorie inclusă în contract și faptul că încercarea de conciliere nu a dat rezultat, reclamanta a sesizat în primă instanţă Curtea de Arbitraj.

Pe fondul cauzei, Tribunalul arbitral a reţinut că probele dosarului confirmă că pârâta a realizat în întregime, pentru anul 1998, programul investiţional la SC M. SA Simeria, așa cum s-a obligat prin contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni, modificat și completat prin mai multe acte adiţionale succesive, situaţie în care, acţiuna, având ca obiect plata penalităţilor, este nefondată și a fost respinsă ca atare.

În temeiul art.364 lit.i) Cod procedură civilă, reclamanta a atacat sentinţa cu acţiune în anulare, susţinând că hotărârea arbitrală ar încălca ordinea publică, bunele moravuri și dispoziţiile imperative ale legii. Dacă pârâta nu a depus întâmpinare, Tribunalul arbitral, în conformitate cu dispoziţiile art.118 C.proc. civ., trebuia să o decadă din dreptul de a mai produce probe și a mai invoca excepţii, dar a admis cererea acesteia după ce a rămas în pronunţare și a repus cauza pe rol, situaţie care justifică, în opinia reclamantei, legalitatea acţiunii în anulare.. De asemenea, este justificată acţiunea în anulare împotriva aceleiași sentinţe, în raport cu faptul că, deși reclamanta a solicitat un termen după repunerea cauzei pe rol pentru a-și formula apărarea, faţă de întâmpinarea depusă de pârâtă, totuși Tribunalul arbitral a procedat la amânarea pronunţării, timp insuficient pentru formularea unei apărări corespunzătoare și, în aceste circumstanţe, prin hotărârea dată în cauză i s-a încălcat dreptul la apărare, situaţie care atrage desfiinţarea hotărârii atacate în baza textului legal menţionat.

Curtea de Apel București , Secţia a VI-a Comercială, (investită cu soluţionarea cauzei prin hotărâre declinatorie de competenţă), prin decizia nr.116 din 28 ianuarie 2003, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare, invocată de pârâtă împotriva sentinţei nr.223 din 29 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ și Industrie a României, în contradictoriu cu reclamanta APAPS București, și pe cale de consecinţă a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reţinut că motivele invocate de reclamanta APAPS nu se încadrează în dispoziţiile art.364 lit.i) C. proc. civ. și ca urmare a admis excepţia și a respins acţiunea în anulare ca inadmisibilă, apreciind totodată că este de prisos să mai fie examinate și celelalte susţineri care vizează fondul cauzei.

Reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art.3041 și art.364 lit.i) C. proc. civ. precum și cele ale art.1128 alin.(2)și art.1361 C.civ., reluând susţinerile din acţiunea în anulare, precizând că, în mod greșit, Curtea de Apel București a reţinut excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare, pe considerentul că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art.364 lit.i) C. proc. civ., deși,prin repunerea cauzei pe rol, la cererea pârâtei, au fost încălcate dispoziţiile art.118 C. proc. civ. precum și cele ale art.39 și art.40 din Regulamentul Curţii de Arbitraj, care impuneau decăderea pârâtei din dreptul de a mai depune întâmpinare și înscrisuri doveditoare, din moment ce aceste drepturi nu au fost exercitate în termenul prevăzut de lege. Tribunalul arbitral trebuia să pronunţe soluţia în baza dovezilor existente la dosar,iar nu să repună cauza pe rol pentru continuarea judecăţii.

Reclamanta a mai susţinut că soluţia de respingere a acţiunii este criticabilă și sub aspectul dreptului la apărare, deoarece a solicitat la primul termen, după repunerea cauzei pe rol , acordarea unui nou termen pentru a-și formula apărarea în raport cu motivele invocate de pârâtă în întâmpinare, iar instanţa arbitrală i-a respins cererea, încălcându-i dreptul la apărare.

În cele din urmă, reclamanta a susţinut că instanţa arbitrală a dispus, la cererea pârâtei, repunerea cauzei pe rol și continuarea judecăţii, în loc să constate că, aceasta a decăzut din dreptul de a formula întâmpinare și a propune probe iar împrejurarea că, prin soluţia adoptată i s-a încălcat dreptul la apărare, constituie, contrar celor reţinute de curtea de apel, motive care se încadrează în dispoziţiile art.364 lit.i) C. proc. civ. și ca atare, acţiunea în anulare trebuia admisă cu consecinţa desfiinţării hotărârii arbitrale iar nu respinsă ca inadmisibilă.

Reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, și pe fond, admiterea acţiunii cu consecinţa obligării pârâtei la plata penalităţilor datorate, ca urmare a nerespectării obligaţiei investiţionale din contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni, astfel cum acesta a fost modificat prin actele adiţionale ulterioare.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar rezultă că, Tribunalul arbitral a fixat termen pentru soluţionarea pricinii la data de 29 martie 2002, când procedura de citare a fost legal îndeplinită și pentru studierea actelor de la dosar a dispus amânarea pronunţării la data de 2 aprilie 2002.

La data de 1 aprilie 2002, în termenul de pronunţare, pârâta a depus o serie de acte, inclusiv actul adiţional din care a rezultat că aceasta a realizat programul investiţional și a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 2 aprilie 2002, Tribunalul arbitral a admis cererea pârâtei și a repus cauza pe rol, fixând termen pentru soluţionarea litigiului la 23 aprilie 2002, și a dispus totodată comunicarea actelor către reclamantă, iar pârâtei i-a pus în vedere să depună întâmpinare, astfel că, instanţa arbitrală a respectat dreptul la apărare al părţilor, urmând să se discute în contradictoriu toate actele depuse în termenul de pronunţare de către pârâtă.

La data de 23 aprilie 2002, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, reclamanta nu s-a prezentat dar, în respectarea dreptului la apărare al acesteia, instanţa arbitrală a amânat pronunţarea hotărîrii, pentru ca părţile să depună concluzii scrise pentru data de 29 aprilie 2002 .

Or, în contextul în care, reclamanta nu a depus actul adiţional din 17 decembrie 2001, care a fost depus de pârâtă înăuntrul termenului de pronunţare și care avea o strânsă legătură cu litigiul dedus judecăţii, Tribunalul arbitral, care este îndriduit, în baza art.129 alin.(5) C. proc. civ., să ordone chiar din oficiu efectuarea unor probe, a dispus, în mod justificat, repunerea pe rol a cauzei, și ca atare în mod neîntemeiat, reclamanta a susţinut că adoptarea acestei măsuri nu este legală si că instanţa arbitrală era datoare, în conformitate cu art.118 C. proc. civ., să constate că pârâta a decăzut din dreptul de a mai depune întâmpinare și a propune probe în apărare și să nu procedeze la repunerea cauzei pe rol și continuarea judecăţii.

Dacă ar fi procedat astfel, Tribunalul arbitral ar fi pronunţat o soluţie cu încălcarea dreptului la apărare al pârâtei, care din motive obiective confirmate de probele existente la dosar, nu a putut să-și formuleze apărarea și să depună întâmpinarea în termenul prevăzut de lege.În ceea ce privește susţinerile reclamantei, în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, acestea nu sunt întemeiate, deoarece nu se află nici o cerere, prin care reclamanta să solicite, pentru data de 23 aprilie 2002 ( când a fost fixat termen după repunerea pe rol a cauzei) termen pentru a-și formula apărarea faţă de motivele invocate de pârâtă.

Pe de altă parte, rezultă că reclamanta s-a prezentat prin consilier juridic, căruia i s-a adus la cunoștinţă atât termenul la care s-a amânat pronunţarea cât și faptul că poate pune concluzii scrise.

Așadar, în acest context, se constată că în mod formal, reclamanta a susţinut că, prin hotărârea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, din moment ce aceasta a avut cunoștinţă atât de termenul fixat pentru soluţionarea litigiului (23 aprilie 2002) cât și de termenul la care a fost amânată pronunţarea soluţiei (29 aprilie 2002) și avea posibilitatea, așa cum bine a reţinut Curtea de Apel București, să-și formuleze o apărare corespunzătoare.

În consecinţă, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.