Nullity of corporate amendment converting LLC to sole proprietorship barred by res judicata and loss of associate status

Societate cu răspundere limitată. Lipsa clauzei de continuare a activităţii societăţii cu moștenitorii defunctului. Consecinţe

Legea nr.31/1990

Întrucât în actele constitutive ale societăţii comerciale nu a fost înscrisă o clauză de continuare a activităţii societăţii cu moștenitorii asociatului decedat și există sentinţă civilă definitivă și irevocabilă, prin care s-a încuviinţat continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, fosta soţie a asociatului decedat nu mai are calitatea de a cere anularea actului adiţional, prin care s-a hotărât modificarea statutului societăţii.

(Secţia comercială, decizia nr.4372 din 13 noiembrie 2003)

Reclamanta P.L a chemat în judecată pe pârâţii P. M. și SC U.S.SRL Timișoara, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului adiţional din 6 mai 1996 și nulitatea menţiunilor înscrise la Registrul Comerţului în baza acestui act adiţional.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, că în urma decesului fostului său soţ, P.E., asociat împreună cu pârâtul PM la societatea pârâtă,.a dobândit, potrivit certificatului de moștenitor, proprietatea asupra părţilor sociale deţinute de defunct, care îi confirmă dreptul de vot în adunarea generală a asociaţilor societăţii. Ignorarând prevederile din actele constitutive ale societăţii, pârâtul nu a convocat-o pe reclamantă la adunarea generală, care a adoptat actul adiţional din 6 mai 1998, și drept urmare, atât actul adiţional precum și menţiunile făcute în baza acestuia, la Registrul comerţului, sunt lovite de nulitate.

Prin sentinţa civilă nr.17/PI din 9 ianuarie 2001, Tribunalul Timiș , Secţia Comercială, a respins acţiunea. Prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr.494/1999 (pronunţată în cadrul altui litigiu, între aceleași părţi) rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins acţiunea formulată de aceeași reclamantă și s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul P. M., încuviinţându-se continuarea activităţii societăţii pârâte, cu asociat unic, situaţie în care, acţiunea de faţă a reclamantei a rămas fără obiect, întrucât pârâtul P. M. era îndreptăţit, conform sentinţei menţionate, să-și desfășoare activitetea în cadrul SC U.S. SRL, ca asociat unic.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins, prin decizia nr.439/A din 30 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timișoara, Secţia Comercială și Contencios Administrativ. S-a reţinut că prima instanţă, în mod corect, a respins acţiunea, întrucât, prin actul adiţional a cărei nulitate se cere a fi constatată, pârâtul P.M. a hotărât asupra continuării existenţei societăţii ca SRL, cu asociat unic, în condiţiile în care în actele constitutive nu a existat o clauză de continuare a activităţii societăţii cu moștenitorii asociatului decedat. Sentinţa civilă nr.494/1999 a Tribunalului Timiș a constatat continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, în persoana pârâtului P. M., împrejurare care confirmă atât justeţea reorganizării societăţii, adoptată prin actul adiţional atacat cât și a menţiunilor înscrise în Registrul Comerţului.

Instanţa de fond a reţinut că este lipsită de relevanţă susţinerea, potrivit căreia, actul adiţional ar fi nul deoarece a fost întocmit înainte de rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a încuviinţat continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, întrucât, dacă s-ar admite o astfel de cerere, privind anularea actului adiţional, ar conduce în final la dizolvarea societăţii, soluţie care nu poate fi adoptată faţă de existenţa sentinţei civile nr.494/1999, rămasă definitivă și irevocabilă.

Reclamanta a declarat recurs, susţinând că printr-o interpretare greșită a probelor și aplicarea eronată a dispoziţiilor legale, instanţa de apel a menţinut sentinţa primei instanţe, de respingere a acţiunii, deși actul adiţional atacat a fost întocmit cu mult timp anterior (1998) datei la care sentinţa invocată (nr.494/1999) a rămas definitivă și ca atare, pârâtul. P. M. nu a convocat-o pe reclamantă la adunarea generală (deși la acea dată nu dobândise calitatea de asociat unic) în care s-a adoptat măsura transpusă în actul adiţional atacat, ceea ce înseamnă că instanţele erau datoare, potrivit principiului neretroactivităţii legii civile, să constate nulitatea actului adiţional și să admită cererea. Reclamanta a mai susţinut că, în mod greșit, instanţa de apel a reţinut că anularea actului adiţional ar conduce la dizolvarea societăţii, fără a constata că în felul în care a fost întocmit actul adiaţional, acesta este deja nul, și drept urmare , societatea funcţionează ilegal.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că pârâtul P. M. a luat măsura reorganizării SC U.S. SRL Timișoara ( după decesul fostului său asociat P. E) în societate cu răspundere limitată, cu asociat unic, în persoana sa, prin actul adiţional din 6 mai 1998, care a fost atacat.

Prin încheierea din 30 aprilie 1999, Tribunalul Timiș a dispus, în baza art.244 pct.1 C. proc. civ., suspendarea soluţionării cauzei, prin care reclamanta a cerut anularea actului adiţional, până la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr.494/PI/1999, prin care s-a respins acţiunea principală formulată de aceeași reclamantă și s-a admis cererea reconvenţională a pârâtului P. M. cu încuviinţarea continuării activităţii societăţii de către acesta.

Sentinţa civilă nr.494/PI din 29 martie 1999 a Tribunalului Timiș, prin care s-a încuviinţat continuarea activităţii societăţii de către pârâtul PM și care a constituit temeiul suspendării soluţionării pricinii, conform încheierii din 30 aprilie 1999, a rămas definitivă, prin decizia nr.653/A din 7 septembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Timișoara , Secţia Comercială și Contencios Administrativ și irevocabilă prin decizia nr.3633 din 29 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justișie , Secţia Comercială .

Din moment ce sentinţa, prin care s-a dispus respingerea acţiunii în constatarea nulităţii actului adiţional din 6 mai 1998 a fost pronunţată abia la data de 9 ianuarie 2001, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinţei nr.494/P.I./1999 a Tribunalului Timiș, nulitatea actului adiţional atacat, nu mai putea opera (dacă o asemenea nulitate ar fi existat) deoarece aceasta a fost acoperită prin hotărârea rămasă irevocabilă (sentinţa nr.494/PI/1999) și ca atare, faptul că reclamanta nu a fost convocată la adunarea generală care a adoptat modificarea statutului, în sensul că toate prerogativele adunării generale se exercită de asociatul unic, nu poate atrage nulitatea acestei măsuri, mai ales în contextul în care reclamantei i s-a anulat parţial, tot prin hotărâre rămasă irevocabilă respectiv prin decizia nr.1008/2002/R din 13 septembrie 2002, a Curţii de Apel Oradea, certificatul de moștenitor din 7 octombrie 1996, astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr.3839 din 11 februarie 1997, statuându-se că din masa sucesorală rămasă în urma decesului fostului său soţ, P. E., nu fac parte și cele 10 părţi sociale, reprezentând capitalul social al SC U. S. SRL Timișoara.

Ca urmare a anulării parţiale a certificatului de moștenitor, s-a constatat că reclamanta nu era îndreptăţită să ceară, așa cum bine au apreciat instanţele, anularea actului adiţional și a menţiunilor corespunzătoare din Registrul Comerţului, întrucât nu a dobândit în calitate de moștenitor a fostului său soţ și calitatea de asociat în SC U. S. SRL și ca atare, nu are decât calitatea de terţ faţă de toate actele încheiate de pârâtul P.M,. inclusiv faţă de actul adiţional prin care s-a hotărât modificarea statutului, în sensul că prerogativele adunării generale se exercită de asociatul unic, care a hotărât și majorarea capitalului social.

În consecinţă, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.