Maritime insurance claim time-barred; appeal dismissed as unfounded.

Asigurări maritime. Termen de prescripţie

C.com., art.954 alin.(3)

: Decret nr.167/1958, art.3alin.(2), art.26

Acţiunea prin care s-au cerut despăgubiri de la societatea de asigurare a fost respinsă ca prescrisă, întrucât, potrivit art.954 C.com. „acţiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecerea unui an” iar în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă, potrivit alin.(3), ” în asigurările maritime termenul începe să curgă după terminarea călătoriei ce a fost asigurată și pentru asigurările cu termen,din ziua în care se sfârșește asigurarea”,ceea ce presupune că, în speţă, dreptul material la acţiune a început să curgă de la data expirării valabilităţii contractului de asigurare.

(Secţia comercială, decizia nr.4346 din 12 noiembrie 2003)

Prin hotărârea nr.18 din 28 octombrie 2002, Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie și Agricultură Constanţa, Comisia de Arbitraj, a respins ca fiind prescrisă acţiunea prin care reclamantele E.C. SA cu sediul în Grecia și G. C. SA cu sediul în Panama, au solicitat obligarea pârâtei SC O. SA București,în calitate de societate de asigurări la plata echivalentului în lei a despăgubirilor datorate, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Constanţa, Secţia comercială, prin sentinţa civilă nr.6 din 22 ianuarie 2003, a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr.18din 23 octombrie 2002.

Instanţa a reţinut că, în speţă, termenul de prescripţie este de un an prevăzut de art.954 C. com., în cazul acţiunilor ce decurg din contractul de asigurare.

Cu privire la momentul nașterii dreptului la acţiune, acesta a început să curgă de la data la care a expirat valabilitatea contractului, la 19 februarie 2001, așa încât acţiunea formulată de reclamantă la 28 iunie 2002 este prescrisă, cu depășirea termenului de un an prevăzut de lege.

Reclamantele au declarat recurs și au susţinut că termenul de prescripţie în materia asigurărilor este de 2 ani, stabilit prin art.3 alin.(2) din Decretul 167/1958, întrucât termenul special de un an, prevăzut de art.954 C. com., a fost abrogat.

Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă s-a susţinut că acesta este la 11 iulie 2002.

Prin întâmpinare,pârâta a solicitat respingerea recursului întrucât soluţia instanţei este legală și temeinică.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art.954 C. com. „acţiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecerea unui an”.

Articolul 3 alin.(2) din Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă, a prevăzut că în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane, în care obligaţiile devin exigibile prin ajungere la termen sau prin amortizare.

Același decret a statuat în art.26 că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă orice dispoziţii legale contrare, în afară de cele care stabilesc un termen de prescripţie mai scurt decât termenul corespunzător prevăzut prin decret.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că termenul de prescripţie de un an, prevăzut de art.954 C. com., este mai scurt decât termenul de drept comun stabilit prin art.3 alin.(2) din Decretul nr. 167/1958 și în raport cu art.26 din același decret, este aplicabil în speţă nefiind abrogat.

Faţă de aceste considerente, susţinerea reclamantelor privind aplicarea termenului de prescripţie de 2 ani a fost înlăturată întrucât nu are temei legal.

Potrivit art.954 alin.(3) C. com. „în asigurările maritime termenul începe a curge după terminarea călătoriei ce a fost asigurată și pentru asigurările cu termen, din ziua în care se sfârșește asigurarea”.

În speţă, dreptul la acţiune al reclamantelor a început să curgă la 19 februarie 2001, data expirării valabilităţii contractului de asigurare.

Termenul de un an s-a împlinit la 19 februarie 2002, așa încât acţiunea formulată de reclamante la 28 iunie 2002, este prescrisă , așa cum, în mod corect, a reţinut instanţa.

Pe de altă parte, chiar în situaţia în care s-ar admite punctul de vedere al recurentelor reclamante, că asigurarea este un contract aleatoriu afectat de condiţia suspensivă a producerii riscului asigurat, acţiunea este prescrisă.

Cum condiţia suspensivă s-a împlinit la 1 august 2000, când nava „E.” a fost arestată în portul Tripoli, acţiunea înregistrată la 28 iunie 2002 a fost formulată peste termenul de un an.

Susţinerea reclamantelor că termenul de un an ar începe să curgă de la data efectuării ultimei plăţi, pentru care s-a solicitat despăgubirea, la 10 iulie 2001 a fost, de asemenea, înlăturată întrucât nu are temei legal.

În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.