Joint venture: late-payment penalties inapplicable where debt amount undetermined until judicial expert valuation

Contract de asociere în participaţiune. Penalităţi de întârziere

C.civ., art.1169

. Părţile au stipulat în contractul de asociere în participaţiune clauza, potrivit căreia pârâta se obliga să achite o cotă din profitul realizat,urmând ca pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate sau executarea necorespunzătoare să se aplice penalităţi de 1% pentru fiecare zi de întârziere. În ceea ce privește penalitâţile de întârziere, potrivit clauzei contractuale,acestea sunt datorate numai în ipoteza executării necorespunzătoare a obligaţiilor, fără nici o referire la întârzierea de plată. Dar și în ipoteza în care s-ar înţelege prin executarea necorespunzătoare, plata cu întârziere,această condiţie nu este îndeplinită în speţă, întrucât diferenţa de achitat a fost stabilită prin raportul de expertiză în cursul procesului, iar suma astfel determinată nu putea fi raportată anterior acestei determinări pentru a se aplica sancţiunea penalitâţilor de întârziere.

(Secţia comercială, decizia nr.4337 din 12 noiembrie 2003)

Municipiul București, prin primarul general, a chemat în judecată pe pârâta SC R SRL, cerând să fie obligată la plata penalităţilor de întârziere, calculate la cota de profit.

La rândul său, pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune.

Tribunalul București, Secţia comercială, prin sentinţa civilă nr.3328 din 26 aprilie 2001, a admis în parte acţiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei pretinse, în echivalentul în lei de la data achitării .

În motivarea sentinţei, prima instanţă a luat în considerare valoarea cotei de profit, în perioada în litigiu, așa cum a fost determinată prin expertiză.

Capătul de cerere pentru plata penalităţilor a fost respins pe motivul că reclamantul nu a prezentat un mod de calcul sau probe care să-i susţină cererea, în conformitate cu art.1169 C. civ.

În ceea ce privește cererea reconvenţională formulată de pârâtă, instanţa de fond a reţinut că nu sunt motive întemeiate pentru aplicarea dispoziţiilor art.1513 C.civ., din moment ce reclamantul nu și-a atribuit totalitatea câștigurilor.

Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel București, care prin decizia nr.1362 din 1 noiembrie 2001, a respins ca nefondat apelul Primăriei Municipiului București.

Curtea a stabilit că au fost corect respinse pretenţiile pentru plata penalităţilor de întârziere întrucât plata cotei de profit a fost făcută cu respectarea termenului scadent.

Municipiul București, invocând motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, a declarat recurs. În argumentarea acestui motiv, reclamantul a susţinut că instanţele care au soluţionat cauza au interpretat greșit actul dedus judecăţii și au schimbat înţelesul lămurit și vădit neîndeoielnic al acestuia.

În concret, reclamantul a susţinut că, potrivit art.9 alin.(2) din contract, pârâta s-a obligat să-i achite o cotă din profitul net lunar.. Această clauză, în opinia sa, a fost interpretată greșit, și ca urmare s-a ajuns la concluzia că numai suma la care a fost obligată pârâta este datorată deși din evidenţele sale rezultă un debit mai mare la care se adaugă penalităţile de întârziere.

Faţă de clauza penală stipulată în contract, prin care s-a stabilit procentul de penalitate, reclamantul a considerat că respingerea acestui capăt de plată este contrară voinţei părţilor contractante.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, părţile au stipulat în contractul de asociere în participaţiune clauza potrivit căreia pârâta se obligă să achite o cotă din profitul net realizat din exploatarea bunului.

De asemenea, au convenit ca pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate sau executarea necorespunzătoare a acestor obligaţii să se aplice penalităţi de 1% pentru fiecare zi de întârziere .

În raport cu aceste prevederi și probele dosarului, instanţa de apel a reţinut că penalităţile de întârziere sunt nedatorate pentru motivul că expertiza a stabilit că profitul ,așa cum s-a stipulat în contract, a fost achitat. Cu alte cuvinte, clauza agreată de părţi prin contractul de asociere în participaţiune a fost respectată.Din acest punct de vedere instanţa de apel a stabilit că nici o altă sumă nu se cuvenea reclamantului, dar pentru că în propria cale de atac nu i se putea crea o situaţie defavorabilă, faţă de suma deja obţinută ca diferenţă de cotă de profit, s-au respins pretenţiile cu privire la plata penalităţilor de întârziere.

Expertul a redat situaţia plăţilor efectuate de pârâtă, stabilind că în perioada de referinţă suma plătită, rezultată din aplicarea cotei asupra profitului net realizat este mai mare, iar pe de altă parte, aceeași situaţie verificată din punctul de vedere al cotei minime a dus la stabilirea unei diferenţe, pe care reclamantul a obţinut-o în hotărârea instanţei de fond.

În ceea ce privește penalităţile de întârziere, potrivit clauzei contractuale, acestea sunt datorate numai în ipoteza executării necorespunzătoare a obligaţiilor, fără nici o referire la întârzierea de plată.

Dar și în ipoteza în care s-ar înţelege prin executarea necorespunzătoare a obligaţiilor și plata cu întârziere, această condiţie nu este îndeplinită întrucât diferenţa de achitat de către pârâtă, s-a stabilit prin raportul de expertiză, în cursul procesului, iar suma astfel determinată nu poate fi raportată anterior acestei determinări pentru a se aplica sancţiunea cerută de reclamant..

Este de reţinut și împrejurarea că după ce a fost depus raportul de expertiză relamantul a depus un set de acte cu calcule și situaţii proprii, fără să ceară completarea raportului de expertiză sau o nouă expertiză în condiţiile art.208 și următoarele din Codul de procedură civilă..

În aceste condiţii soluţia a fost pronunţată în conformitate cu probele dispuse de instanţă, cărora le-a fost dată o interpretare corectă, așa încât motivul prevăzut de art.304 pct.8 C.proc. civ. nu este întemeiat.

În consecinţă, recursul a fost respins.