Share transfer claim rejected; appellate ruling reversed for failure to comply with Law No. 31/1990 registration formalities.

Contract de cesiune de acţiuni. Condiţii

Legea nr.31/1990, art.98, art.172 lit.a)

Potrivit art.98 din Legea nr.31/1990, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative se transmite prin declaraţia făcută în registrul acţionarilor, declaraţie subscrisă de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor, și prin menţiunea făcută pe acţiune,or, înscrisul intitulat contract de cesiune de acţiuni, încheiat între reclamantul cesionar și cedentul FPS, nu îndeplinește aceste cerinţe legale,atâta timp cât nu a fost înregistrat în evidenţele părţilor pentru a fi opozabil pârâtei și nu a fost semnat și parafat de cedent, pentru ca pretinsa cesiune sa-și producă efectele juridice, așa încât societatea pârâtă nu putea fi obligată, în temeiul art.172 lit.a) din Legea nr.31/1990, să înscrie în registrul societăţii contractul de cesiune.

(Secţia comercială, decizia nr.4264 din 6 noiembrie 2003)

Prin sentinţa civilă nr.421 dn 12 iunie 2000 a Tribunalului Olt a fost admisă acţiunea reclamantului I. C., iar pârâta SC V SA Sâmburești, judeţul Olt, a fost obligată să înregistreze în Registrul societăţii și Registrul Comerţului al C.C.I.A. Olt un număr de 74 acţiuni cesionate reclamantului de către F.P.S. București, în baza contractului de cesiune din 3 iunie 1997.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.1677 din 8 decembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, reţinându-se că refuzul pârâtei de a înregistra cele 74 acţiuni pe numele reclamantului este nejustificat, câtă vreme preţul acţiunilor a fost achitat chiar de către pârâtă cu ordinul de plată din 3 iunie 1997, iar transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor nu este condiţionată de aprobarea cesiunii de către adunarea grenerală, ci este suficientă declaraţia făcută în registrul acţionarilor.

Nemulţumită de această decizie, pârâta a declarat recurs , susţinând că soluţiile date încalcă prevederile legale deoarece contractul invocat și prezentat de reclamant , care la data încheierii deţinea funcţia de director general al pârâtei , nu este înregistrat în evidenţele pârâtei, n-a fost supus aprobării adunării generale a acţionarilor și nu a fost înregistrat în Registrul Comerţului..

Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, susţinând că prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din 9 iulie 2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa, pentru infracţiunile prevăzute de art.288 și 291 C.pen , în temeiul art.10 lit.d) C. proc.pen.

Pârâta a dezvoltat motivele de recurs formulate iniţial și a precizat că cele invocate iniţial se încadrează în motivele prevăzute în art.304 pct.8, 9 și 10 C. proc.civ., atașând acte noi.

Recursul este fondat.

Reclamantul și-a fondat acţiunea pe cele stipulate în înscrisul intitulat „contract de cesiune acţiuni” încheiat între reclamant, în calitate de cesionar și FPS București, reprezentat de R. C. și D. N., în calitate de cedent, act pe care atât prima instanţă cât și cea de apel și-au întemeiat soluţiile pronunţate. Din analiza acestui înscris rezultă că nu a fost înregistrat nici în evidenţele pârâtei , deși reclamantul era manager general, dar nici în evidenţele FPS București sau Direcţiei Teritoriale Olt a FPS după cum rezultă din actul nou depus în recurs, încât nu poate fi opozabil pârâtei.

De altfel, din conţinutul înscrisului rezultă că acesta nu îndeplinește cerinţele legale pentru a se considera că ar fi operat pretinsa cesiune, deoarece, deși în preambul figurează ca cedent, F.P.S., prin doi reprezentanţi, în final, contractul e semnat numai de o singură persoană pentru cedent, iar ștampila nu este a F.P.S. ci a unităţii pârâte, al cărui director era chiar pârâtul.

Chiar dacă în recurs reclamantul a depus un act din care rezultă neînceperea urmăririi penale împotriva sa, rezoluţie dispusă în temeiul art.10 lit.d) C.proc.pen., Curtea a apreciat că această rezoluţie nu împiedică instanţa

civilă să analizeze legalitatea contractului, contract care nu poate avea ca efect transmiterea proprietăţii statului asupra unor acţiuni câtă vreme contractul nu este semnat și parafat de cedent, care infirmă existenţa acestui contract.

Instanţele greșit au apreciat ca valabil acest contract deși nu poate produce efecte juridice câtă vreme nu este semnat de cedent și mai mult, reclamantul nici nu a plătit preţul respectivelor acţiuni, ci societatea pârâtă, după cum reţine chiar instanţa de apel.

Admiţând acţiunea, instanţele au pronunţat soluţiile cu încălcarea dispoziţiilor art.98 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative se transmite prin declaraţia făcută în registrul acţionarilor, declaraţie subscrisă de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor și prin menţiunea făcută pe acţiune, cerinţe legale nedovedite în speţă și în lipsa cărora societatea pârâtă nu putea fi obligată să înscrie în registrul acţionarilor,ţinut în temeiul dispoziţiilor art.172 lit.a) din Legea nr.31/1990, pretinsa cesiune.

În consecinţă, recursul a fost admis ca fondat.