Late execution of enforceable title: Statute of limitations for damages runs from date of final enforceability after appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, quashed the lower appellate decision that had dismissed the claim as prescribed, and remanded the case for retrial, thereby allowing the creditor to pursue damages for the delayed execution of a payment obligation. The dispute arose from a debtor’s failure to satisfy a civil judgment issued in 1994 until October 2000, causing the creditor financial loss due to the devaluation of the funds; the lower courts had incorrectly applied the statute of limitations by calculating it from the original judgment date, whereas the execution was suspended until the resolution of a debitor's appeal in November 1998. Relying on Decree No. 167/1958, the supreme court established that the prescription period for claiming damages for late execution begins to run only from the date the judgment becomes an enforceable title (i.e., after the debitor's appeal was dismissed), and since the creditor filed suit within three years of that date, the claim was not time-barred.
Legislator headnote
AI generatedLate execution of enforceable title: Statute of limitations for damages runs from date of final enforceability after appeal: Reclamanta SC „V.I.E.” SRL București a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București, prin primar, pentru a fi obligat la despăgubiri, reprezentând actualizarea obligaţiei de plată stabilită prin sentinţa civilă nr.2434/1994 a Judecătoriei Sector 3 București.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prescripţie. Executarea cu întârziere a obligaţiei dintr-un titlu executoriu. Consecinţe
Decretul nr. 167/1958
Prescripţia dreptului de a cere despăgubiri pentru executarea cu întărziere a obligaţiei de plată stabilită printr-o hotărâre judecătorească începe să curgă de la data la care aceasta constituie,potrivit legii,titlu executoriu.
De aceea,în cazul în care executarea hotărârii de fond a fost suspendată până la data judecăţii recursului declarat de debitor,termenul de prescripţie se calculează de la data respingerii recursului,când se naște și dreptul la acţiune al creditorului pentru devalorizarea sumelor acordate prin titlul executoriu.
(Secţia comercială, decizia nr.3500 din 16 septembrie 2003)
Reclamanta SC „V.I.E.” SRL București a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București, prin primar, pentru a fi obligat la despăgubiri, reprezentând actualizarea obligaţiei de plată stabilită prin sentinţa civilă nr.2434/1994 a Judecătoriei Sector 3 București.
Prin sentinţa civilă nr.134 din 12 februarie 2001, Tribunalul București, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului și a admis în parte acţiunea.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.444 din 18 octombrie 2001 a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa civilă, în sensul respingerii acţiunii ca prescrisă.
Reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea acţiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este fondat.
Din examinarea probelor rezultă că, deși reclamanta a dobândit un titlu executoriu, prin sentinţa civilă nr.2434 din 4 martie 1994 a Judecătoriei Sector 3 București, având un drept de creanţă împotriva pârâtului-debitor, acesta a executat plata sumelor la care a fost obligat abia în luna octombrie 2000, pricinuind reclamantei o pagubă născută din devalorizarea sumelor datorate, motiv pentru care a fost introdusă acţiunea.
În speţă, se constată că executarea sentinţei civile nr.2434/1994 a Judecătoriei Sectorului 3 București și a deciziei nr.1746/1995 a Tribunalului București a fost suspendată, prin încheierea din 11 octombrie 1995 a Curţii de Apel București, până la soluţionarea recursului formulat de pârât, care a avut loc la data de 5 noiembrie 1998, iar prin decizia nr.1886 s-a respins recursul pârâtului.
Începând cu data de 5 noiembrie 1998 s-a născut dreptul reclamantei de a putea formula o cerere în despăgubiri echivalente cu devalorizarea sumelor pe care pârâtul i le datora în temeiul sentinţei civile nr.2434/1994, care a devenit de la această dată executorie.
Cum, pârâtul și-a executat cu întârziere obligaţia de plată din titlul executor, dreptul la acţiune al reclamantei din 17 noiembrie 2000, nu era prescris, având în vedere termenul de prescripţie general de 3 ani, prevăzut de Decretul nr.167/1958. În consecinţă, soluţia din decizia atacată, fondată pe excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune al reclamantei, este greșită .
Așadar, recursul declarat de reclamantă a fost admis, hotărârea atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași curte de apel.