Revision for loss of subject matter inapplicable to monetary claims; lapse of one-month forfeiture period
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for revision as time-barred and unfounded, upholding the original commercial court decision. The petitioner, a state-owned enterprise, sought revision of a final judgment that ordered it to repay a monetary sum and interest, invoking Article 322, points 1, 2, 5, and 3 of the Code of Civil Procedure (CPC), arguing that the one-month procedural deadline did not violate its right to a fair trial under the European Convention on Human Rights. The court held that the revision deadline is a forfeiture period whose breach results in the inadmissibility of the request; the one-month period for revisions based on points 1, 2, and 5 had expired, and the invocation of European human rights norms did not override the internal procedural forfeiture rules. Furthermore, the court found that the revision ground under Article 322, point 3 (subject matter no longer in existence) was inapplicable because it applies only to the return of specific, determined items that have perished, not to the repayment of generic monetary sums. Consequently, the appellate instance's ruling remained in force, confirming the debtor's obligation to pay the assessed amounts.
Legislator headnote
AI generatedart.324 C.proc.civ, art.322pct.3 C.proc.civ, art.322 C. proc. civ, art.103 C.proc.civ; Revision for loss of subject matter inapplicable to monetary claims; lapse of one-month forfeiture period: În contradictoriu,revizuienta a susţinut că este în termen,având în vedere legislaţia europeană,în timp ce, pentru punctul 5 al art.322 C.proc.civ. , a precizat că, prin raportul de audit, s-au descoperit acte ce nu erau cunoscute de părţi la data soluţionării litigiului..
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Revizuire. Tardivitate. Cazul în care obiectul pricinii nu se află în fiinţă.Înţeles
C.proc.civ., art322 pct.3, art324
1.Termenul de revizuire, prevăzut de art.324 C.proc.civ., este un termen de decădere, a cărui nesocotire atrage respingerea cererii de revizuire, ca tardivă.O asemenea reglementare nu reprezintă însă,o îngrădire a accesului la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil,nefiind în contradicţie cu prevederile art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului și libertăţilor fundamentale.
2.Dacă debitorul a fost obligat să restituie o sumă de bani,nu sunt aplicabile dispoziţiile art.322pct.3 C.proc.civ.,deoarece revizuirea pentru acest motiv se poate cere dacă debitorul a fost obligat să predea un lucru cert și determinat,care a pierit după darea hotărârii.
(Secţia comercială,decizia nr.3477 din 16 iulie 2003)
Reclamanta R.A”A.P.M.”Constanţa a formulat cerere în revizuirea hotărârii, în temeiul art.322 pct.1, 2, 3 și 5 C.proc.civ. și în temeiul Protocolului nr.1, art.1) la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu art.20. pct.2 din Constituţia României,susţinând că a fost obligată la plata unor sume nedatorate și are poziţia unei părţi prejudiciate. Pârâta S.C.”A.P.”S.A Constanţa a ridicat excepţia tardivităţii cererii derevizuire,susţinând că în temeiul art.324alin(1) pct.1 C.proc.civ.,termenul de revizuire este de o lună și curge de la pronunţarea deciziei. Totodată, a arătat că cererea de revizuire este nefondată, motivele invocate nefiind prevăzute în dispoziţiile art.322 C. proc. civ..
În contradictoriu,revizuienta a susţinut că este în termen,având în vedere legislaţia europeană,în timp ce, pentru punctul 5 al art.322 C.proc.civ. , a precizat că, prin raportul de audit, s-au descoperit acte ce nu erau cunoscute de părţi la data soluţionării litigiului..
Examinând cu prioritate excepţia de tardivitate invocată de pârâtă pentru cererea de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.1, 2 și 5 C.proc. civ. s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art.324 alin(1), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti , în cazurile prevăzute de pct.1 și 2 , de la pronunţare, când hotărârile au fost date de instanţe de recurs cu evocarea fondului, iar în cazul prevăzut de art.322 pct.5, din ziua când s-au descoperit înscrisurile invocate.
Din actele dosarului a rezultat că termenul de o lună, prevăzut de art.324 C.proc.civ. a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la 22 februarie 2002, iar cererea de revizuire întemeiată pe art.322pct.1,2și5C.proc.civ. a fost înregistrată la 26 martie 2003, cu încălcarea termenului legal.
Din acest punct de vedere trebuie subliniat că legea prevede decăderea pentru nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac și, în acest sens, sunt de observat dispoziţiile.art.103 alin.(1)C.proc.civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Întrucât art.324 alin.(1)C.proc.civ. stabilește un termen de o lună pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, încălcarea acestuia are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, iar cererea de revizuire, întemeiată pe disp.art.322 pct.1, 2 și 5 C.proc.civ.poate fi respinsă ca tardivă.
Deși revizuienta a invocat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că judecătorul naţional poate îndepărta dispoziţia internă pentru a da eficacitate normelor convenţiei europene,ar fi însemnat că, în temeiul art.53 din CEDO să se treacă peste dispoziţiile art.103 C.proc.civ ,.dar, dispoziţiile convenţiei europene nu fac decât să întărească dispoziţiile procedurale din dreptul intern, stabilind că „nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăţilor fundamentale recunoscute, conform legilor oricărei părţi contractante sau oricărei alte convenţii în care aceasta este parte”.
Revizuienta a mai invocat și prevederile art.6 paragraful 1 din Convenţie, în sensul că decăderea prevăzută de dreptul procedural intern reprezintă o piedică în accesul la justiţie și la un proces echitabil.
Nici acest argument nu poate fi reţinut deoarece, în speţă, au fost respectate principiile procedurale care asigură un proces echitabil, ambele părţi având posibilitatea de a-și formula apărări.
Pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.1, 2 și 5 C.proc.civ. a fost respinsă, ca tardivă.
Revizuienta a indicat drept temei legal al cererii sale și disp.art.322 pct.3 C.proc.civ.deși acest motiv nu a fost dezvoltat.
În conformitate cu prevederile art.322 pct.3 C.proc.civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri, dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă, ceea ce înseamnă că revizuirea pentru acest motiv se poate cere numai în ipoteza când debitorul a fost obligat să predea un lucru cert și determinat, care a pierit după darea hotărârii.
În speţă, revizuienta a fost obligată să restituie o sumă de bani și să plătească dobânzi, ceea ce înseamnă că nu sunt aplicabile disp.art.322 pct.3C.proc.civ., iar cererea de revizuire a fost respinsă.