Court affirms minimum-profit-sharing clause valid; claimant awarded profit difference and penalties.

Contract de asociere în participaţiune. Clauză privind plata unei cote minime din profit.

art.1513 C.civ.

Clauza înserată în contractul de asociere în participaţiune, prin care se stabilește în favoarea uneia dintre părţi, dreptul la o cotă minimă fixă din profit, indiferent de profitul realizat, nu este o clauză leonină, lovită de nulitate, conform art.1513 C.civ, pentru că, în acest mod, partea nu și-a atribuit totalitatea câștigurilor și neparticiparea la pierderi.

(Secţia comercială, decizia nr.2894 din 4 iunie 2003)

Tribunalul București, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr.555 din 26 ianuarie 2001 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru penalităţile calculate pe perioada ianuarie – mai 1997, a admis în parte acţiunea reclamantei Primăria Municipiului București și a obligat-o pe pârâta SC „A.E.” SRL la plata unei anumite sume de dolari calculată în lei la data executării.

Instanţa a reţinut că, pe parcursul procesului, reclamanta și-a micșorat cuantumul pretenţiilor în dolari, acceptând suma datorată conform clauzei penale, restul pretenţiilor intrând sub incidenţa prescripţiei.

Cu privire la apărarea pârâtei privind nulitatea clauzei penale, instanţa a apreciat că nu sunt motive de nulitate și că părţile și-au manifestat acordul de voinţă încă de la încheierea contractului pentru aplicarea sancţiunii stipulată în art.8.

Ambele părţi au declarat apel iar Curtea de Apel București, prin decizia nr.676 din 3 mai 2001 a admis apelul reclamantei și a schimbat sentinţa, în sensul obligării pârâtei la diferenţa de profit.

.Instanţa a reţinut că pentru perioada iunie 1997 – ianuarie 2000, cuantumul penalităţilor de întârziere era mai mare, încât reclamantei i se cuvine și diferenţa cu titlu de penalităţi.

Apelul declarat de pârâtă nu s-a examinat datorită nerespectării de către aceasta a dispoziţiilor art.20(1) din Legea nr.146/1997 privind taxa judiciară de timbru.,asfel că acesta a fost anulat ca netimbrat.

Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs și a invocat motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. susţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale privind obligaţia sa de a achita un profit minim lunar, conform clauzei prevăzută în art.8 alin(.2) din contractul de asociere, iar instanţa de apel a admis debitul reclamat, fără să analizeze și excepţia nulităţii absolute a clauzei leonine, inserată în contractul de asociere în participaţiune, cu încălcarea prevederilor art.1513 C.civ.

În fine, pârâta a criticat și modul în care i s-a stabilit debitul, în condiţiile în care în unele luni figura atât cu debit cât și cu sold în credit, solicitând în fond să se respingă acţiunea.

Recursul este nefondat.

Din examinarea motivelor invocate de pârâtă, rezultă că se critică soluţia pronunţată în apel dar pe fond, nu pe excepţia anulării apelului ca netimbrat.

Cum recursul nu are caracter devolutiv, nu s-ar putea examina pentru prima dată pe această cale criticile ce vizează fondul, fără să se încalce principiul non omisso medio.

Dacă admitem că, urmare a recursului reclamantei, soluţia a fost modificată pe fond, așa cum de altfel rezultă din decizia nr.676 din 3 mai 2001, pot fi analizte criticile pe fond care vizează soluţia modificată.

Pârâta s-a apărat invocând nulitatea clauzei penale raportată la prevederile din contract, care stabilesc plata unei cote minime de profit, indiferent de profitul realizat.

Această clauză nu poate fi calificată ca fiind leonină întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art.1513 C.civ., în concret, pentru că reclamanta nu și-a atribuit totalitatea câștigurilor și neparticiparea la pierderi.

Așadar, s-a reţinut corect că nu sunt motive de nulitate a clauzei inserată în contract.

În consecinţă, recursul declarat de pârâtă a fost respins.