Carrier claim time-barred under CMR one-year rule; appeal dismissed

6.Prescripţie extinctivă. Termen. Contract de transport internaţional pe șosele. Acţiuni îndreptate impotriva cărăușului

art.32 pct1 lit c din C.M.R.

Acţiunile îndreptate împotriva cărăușului, având ca temei contractul de transport. internaţional, se prescriu în termenul special de un an,calculat după expirarea celor trei luni de la data încheierii contractului, potrivit art.32 pct.1lit c din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe șosele.

(Secţia comercială, decizia nr.2893 din 4 iunie 2003)

Prin sentinţa civilă nr.8480 din 18 decembrie 2000, Tribunalul București, Secţia Comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune și a respins acţiunea reclamantei SC „I” SA împotriva pârâtei SC „PTI” SRL..

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că de la efectuarea transportului până la introducerea acţiunii s-a depășit termenul special de prescripţie, prevăzut de Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe șosele (CMR).

Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă, în baza deciziei nr.694 din 4 mai 2001, prin care Curtea de Apel București ,Secţia a VI-a Comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de societatea comercială reclamantă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, susţinând că termenul de un an, prevăzut de art.32 din Convenţia CMR ,este în realitate, de 1 an și 3 luni, iar acest termen nu a fost depășit; singurul document care obligă la plata preţului transportului este factura și numai de la emiterea acestui document se poate calcula termenul de prescripţie; că, în speţă, poate fi aplicat și termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.32 din convenţie pentru situaţiile de culpă gravă.

Recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că obiectul litigiului îl constituie contravaloarea celor trei transporturi internaţionale efectuate cu trei autocamioane pe ruta România – Turcia, la data de 5 aprilie, 27 aprilie și 6 mai 1999, așa cum rezultă din contractele de transport.

În conformitate cu prevderile art.32 pct.1 lit.c ale CMR, acţiunile îndreptate împotriva cărăușului având ca temei contractul de transport se prescriu în termen de un an, termenul fiind calculat după expirarea celor trei luni de la data încheierii contractului de transport.

În speţă, așa cum s-a arătat, ultimul transport pe ruta România-Turcia, s-a efectuat la 6 mai 1999, ceea ce înseamnă că termenul de prescripţie a început să curgă la 6 august 1999, (după 3 luni de la transport), dată faţă de care termenul special de prescripţie s-a împlinit la 6 august 2000.

Cum acţiunea a fost înregistrată la 25 august 2000 (data poștei) înseamnă că, în mod justificat, instanţele au reţinut că dreptul reclamantei era prescris la data introducerii acţiunii, conform legii speciale aplicabile în speţă.

Totodată, susţinerea, potrivit căreia termenul de prescripţie curge de la data emiterii facturii nu poate fi primită faţă de conţinutul prevederilor legale citate, transportatorul având obligaţia de a emite documentele de plată într-un termen care să-i permită recuperarea contravalorii transportului.

Reclamanta a mai susţinut că, în speţă, ar putea fi aplicat și termenul de 3 ani prevăzut de CMR pentru situaţiile de culpă gravă dar nici acest motiv nu poate fi primit întrucât nu există dovezi în acest sens. Recursul fost respins ca nefondat, conform art.312 C.proc.civ.