Villa ownership claim fails; lease withdrawal and settlement rejected; appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' decisions that had rejected the plaintiff's action and the defendant's incidental claim; the prior rulings remain in force. The dispute involved a plaintiff company seeking a declaratory judgment that a villa had left its patrimony and that it had withdrawn as lessor from a lease, while the defendant counterclaimed for recognition of litigious rights and relied on a purported settlement. The Court held that the settlement document lacked validity under Articles 1704–1705 of the Civil Code and Articles 271–273 of the Code of Civil Procedure because it bore no signature from the plaintiff, reflecting only one party's will and thus constituting a mere proposal, not a binding agreement; additionally, the defendant's claim for declaratory relief failed under Article 111 of the Code of Civil Procedure because such an action is subsidiary and unavailable where other procedural means to enforce the right exist, and the incidental requests were treated as defenses already resolved with the prior dismissals.
Legislator headnote
AI generatedart.1705 C.proc.civ, art.111 C. proc. civ, art.312 C. proc. civ; Villa ownership claim fails; lease withdrawal and settlement rejected; appeal dismissed: The dispute involved a plaintiff company seeking a declaratory judgment that a villa had left its patrimony and that it had withdrawn as lessor from a lease, while the defendant counterclaimed for recognition of litigious rights and relied on a purported settlement. The Court held that the settlement document lacked validity under Articles 1704–1705 of the Civil Code and Articles 271–273 of the Code of Civil Procedure because it bore no signature from the plaintiff, reflecting only one party's will and thus constituting a mere proposal, not a binding agreement; additionally, the defendant's claim for declaratory relief failed under Article 111 of the Code of Civil Procedure because such an action is subsidiary and unavailable where other procedural means to enforce the right exist, and the incidental requests were treated as defenses already resolved with the prior dismissals.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded in the final order.
Full text
Tranzacţie.Acţiune în constatare.
C.civ.,art..1704 ,art.1705
C.proc.civ., art.111,art.271,art 272, art.273
Tranzacţia depusă de părţi nu întrunește condiţiile pe care legea le impune pentru ca acest act să constituie un acord de voinţă valabil exprimat, fiind numai voinţa uneia dintre părţi, prin lipsa semnăturii reclamantei .Totodată,cererea incidentă, depusă de pârâtă,de constatare a drepturilor litigioase, nu poate fi primită nici pe calea unei acţiuni în constatare, având mai degrabă caracterul unei intâmpinări asupra căreia instanţele s-au pronunţat odată cu respingerea acţiunii și apelului., astfel încât așa numita tranzacţie are caracterul unei simple propuneri.
(Secţia comercială,.decizia nr.2838 din 30 mai 2003)
Reclamanta SC E.SA a chemat în judecată pe pârâţii P.D. , SC A. SRL, V.DE. și B.G.E., solicitând să se constate ieșirea din patrimoniu a vilei C. și retragerea calităţii de locator din contractul de locaţiune
.Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr.2809 /COM din 14 noiembrie 2000, a respins acţiunea considerând că reclamanta nu poate cere constatarea inexistenţei unui drept al pârâtului iar denunţarea unui contract nu se poate face decât prin consimţământul mutual sau pentru cauze autorizate de lege.
Instanţa de fond a stabilit că pârâţii, persoane fizice, nu au calitate procesuală pasivă, singurul raport contractual fiind încheiat între reclamantă și pârâta SC A. SRL.
Curtea de Apel Constanţa , soluţionând apelul declarat de pârâta SC.A.SRL, prin decizia civilă nr.340/COM din 9 aprilie 2001, a respins cererea acesteia reţinând că cererea incidentă de constatare a drepturilor litigioase nu poate fi primită pe calea unei acţiuni în constatare, așa numita tranzacţie, depusă la 31 octombrie 2000, fiind doar o propunere și adresă de revenire.
Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7,8,9 și 10 C.proc.civ,.susţinând că a încheiat cu reclamanta o tranzacţie de care instanţa nu a ţinut cont și nu a examinat în fond chestiunea litigioasă; nu s-a pronunţat asupra cererii în constatare deși a admis-o în principiu, a interpretat greșit cererea refuzând să o examineze, acţiunea în constatare fiind singura posibilă în lipsa unei acţiuni în realizare.
O ultimă critică, a deciziei atacate, are în vedere nepronunţarea asupra propunerii de tranzacţie.
Recursul este nefondat.
Dispoziţiile art.271-273 C. proc. civ. și ale art.1704-1705 C.civ. dau posibilitate părţilor ca, oricând în cursul judecăţii, chiar dacă nu au fost citate, să solicite instanţei de judecată să ia act de învoiala lor și să pronunţe o hotărâre care să o consfinţească.
Instanţa este obligată să examineze conţinutul tranzacţiei și condiţiile în care a fost încheiată, să constate dacă nu se urmărește un scop ilicit, să nu fie potrivnică legii, intereselor statului sau unui terţ sau dacă nu este rezultatul unui viciu de consimţământ.
Învoiala părţilor va fi înfăţișată în scris și va alcătui dispozitivul hotărârii de expedient.
Tranzacţia depusă de pârâta SC A. SRL nu întrunește condiţiile pe care legea le impune pentru ca acest act să fie socotit un acord de voinţă valabil exprimat, întrucât ea este numai voinţa exprimată a uneia din părţi, fără acordul celeilalte,aceasta rezultând din lipsa semnăturii reprezentanţilor reclamantei SC E.SA.. Astfel, chestiunile legate de efectele pe care un asemenea act le poate produce au fost judicios soluţionate de instanţele de fond.
Pe de altă parte, dispoziţiile art.111 C. proc. civ. prevăd posibilitatea părţii care are un interes, să facă cerere pentru constatarea existenţei sau ineexistenţei unui drept, dacă nu poate cere realizarea dreptului .
Definită astfel, acţiunea în constatare are un caracter subsidiar, faţă de acţiunea de drept comun, în realizarea dreptului, scopul urmărit de legiuitor fiind de a recunoaște părţii accesul la toate posibilităţile procesuale pe care le are pentru realizarea dreptului său.
În condiţiile în care acţiunea prevăzută de art.111 C. proc.civ. presupune o procedură excepţională, iar instanţele au apreciat alte posibilităţi procesuale de realizare a dreptului pretins, examinarea fondului litigiului nu mai era posibilă.
De altfel, cererile pe care pârâţii P. D.și SC.A.SRL le-au formulat, au caracter de întâmpinare și privește contractul de locaţiune, așa încât asupra acestora instanţele s-au pronunţat odată cu respingerea acţiunii și apelului.
Ca atare, având în vedere dispoziţiile art.312 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat recursul .