Prescription of railway transport claims for cargo shortages and the conditions for suspending the one-year limitation period via administrative complaint

Contract de transport pe calea ferată.Lipsuri cantitative.Acţiunea în daune.Termen de prescripţie.Suspendare

Regulamentul de transport C.F.R,art93.1, art93.4

Acţiunea în daune,întemeiată pe răspunderea căii ferate,ce izvorăște din contractul de transport,se prescrie prin trecerea unui an,conform art.93.1 R.T,..care se socotește din ziua când a avut loc livrarea mărfii;termenul poate fi suspendat timp de trei luni,dacă se formulează în termen reclamaţia administrativă,conform art.93.4 R.T.

(Secţia comercială,decizia nr.2688 din 21 mai 2003)

Societatea Comercială „R.F.” SA a chemat-o în judecată pe pârâta SNTFM CFR” M.”. cerând să fie obligată la plata sumei ,reprezentând contravaloarea cantităţilor de combustibil constatate lipsă la destinaţie, cu motivarea că la recepţia mărfii din vagoanele sosite în staţia de destinaţie București-Otopeni ,s-au constatat lipsuri conform procesului verbal de constatare și documentelor de transport pe care le-a anexat în dovedirea pretenţiilor.

Tribunalul București,Secţia comercială, prin sentinţa civilă nr.6235 din 19 octombrie 2000 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă cu motivarea că, potrivit contractului de transport, pârâta se legitimează procesual.

În ceea ce privește prescripţia, instanţa a apreciat, în raport cu prevederile art.92.6 din Regulamentul de transport, că acţiunea este prescrisă prin împlinirea termenului de un an, întrucât transporturile reclamate cu lipsuri au fost eliberate la 19 august 1998, 10 februarie 1999 și martie 1999.

Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel București care, prin decizia nr.659 din 27 aprilie 2001, a respins ca nefondat apelul reclamantei..

Instanţa de apel a reţinut că termenul de prescripţie de un an s-a împlinit și că transporturile în cauză nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art.92.2 și 93.2 din Regulamentul de transport, pentru a se reţine critica reclamantei, potrivit căreia, termenul în care pot fi valorificate pretenţiile cu privire la despăgubirile provenind din lipsurile la transport este de doi ani.

Împotriva deciziei pronunţată în apel,reclamanta a declarat recurs, cu respectarea termenelor prevăzute de art.301 și 303 C. proc.civ.., invocând prevederile art.304 pct9C proc. civ. și a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză sunt vădit nelegal șineîntemeiate întrucât s-au încălcat dispoziţiile art.83.4 alin. final din O.G. nr.41/1997, art.87.3 coroborat cu art.93.2, 93.2.3 din Regulamentul de transport.

În sprijinul acestor susţineri reclamanta a motivat că la transporturile în cauză s-au constatat lipsuri considerabile, pe care le-a reclamat administrativ, conform Regulamentului de transport, în termen de trei luni și, în fine, că pentru obţinerea despăgubirilor termenul de sesizare a instanţei era de doi ani.

Întrucât acest termen nu s-a împlinit, a mai susţinut reclamanta că în mod greșit s-a respins ca prescrisă acţiunea prin care a pretins despăgubiri.

Faţă de motivele invocate, reclamanta a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a litigiului.

Recursul este nefondat .

Prin criticile aduse deciziei pronunţată în apel, reclamanta a invocat, în alţi termeni, două probleme de drept și anume cea a termenului de prescripţie aplicabil cât și cea a suspendării termenului de prescripţie pe perioada cuprinsă între data formulării reclamaţiei administrative și cea a valorificării dreptului la acţiune în instanţă.

Pentru a răspunde la aceste probleme, trebuie observat obiectul acţiunii care constă în despăgubiri, pretinse ca urmare a lipsurilor constatate la transporturile sosite pe adresa destinatarei, care s-a legitimat procesual cu contractul de transport ,scrisorile de trăsură și contractul .

„Acţiunea juridică contra căii ferate, care se naște din contractul de transport, aparţine persoanei care posedă legitimaţia de călătorie sau scrisoare de trăsură, după caz...” dispune art.88 alin. (1) din Regulamentul de transport. Reclamaţiile administrative rezultate din contractul de transport sunt obligatorii și se adresează în scris în termenul de 3 luni de la datele prevăzute în art.92.4, 92.5 și art.93.3, în afara cazurilor prevăzute de art.92.1, 92.3 și art 93.2.din Regulamentul de transport.

În speţă, reclamaţiile administrative pentru lipsurile constatate la transporturile efectuate în perioada 3 septembrie 1998- 8 martie 1999 s-au depus cu depășirea termenului de trei luni, socotit de la eliberarea transportului. În aceste condiţii reclamanta nu a beneficiat de efectele formulării reclamaţiilor, în sensul că prescripţia nu a fost suspendată până la rezolvarea reclamaţiei, conform art.92.6 din Regulamentul de transport.

Acţiunea în daune întemeiată pe răspunderea căii ferate, care izvorăște din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an (art.93.1 RT). Acest termen se socotește din ziua în care a avut loc eliberarea mărfii și conform art.93.4 din același regulament, poate fi suspendat timp de trei luni, dacă se formulează în termenul legal reclamaţia administrativă.

Prin urmare,faţă de cadrul procesual determinat de reclamantă și de obiectul pricinii, exerciţiul dreptului la acţiune se supune art.87.3, 93.1, 93.3.2 din Regulamentul de transport.

De la regula stabilită de art.93.1 din Regulamentul de transport privind termenul de prescripţie de un an sunt exceptate situaţiile enumerate la art.93.2.1, 93.2.2 și art. 93.2.3, pentru care termenul este de doi ani, dar pentru că excepţiile sunt de strictă interpretare și aplicare, reclamanta se află în situaţia de a face dovada intenţiei pârâtei de a provoca paguba prin acţiune sau omisiune precum și a acceptării urmărilor acestor fapte.

În consecinţă, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile din Regulamentul de transport privind termenul de prescripţie de un an și tot corect a reţinut că acest termen nu a fost suspendat întrucât reclamaţiile administrative pentru transporturile în cauză nu au fost formulate în termen de trei luni de la data eliberării transportului.

Recursul a fost suspendat ca nefondat.