Debtors' Revision Granted, Second Enforcement Order Annulled as Res Judicata Violation

Revizuire. Autoritate de lucru judecat

Cererea de revizuire a hotărârii pentru contrarietate de hotărâri, cerută în temeiul art.322 pct.7 C.proc.civ., își are suportul în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat.

(Secţia comercială, decizia nr.2440 din 22 aprilie 2003)

Cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu, concretizat prin sentinţa civilă nr.1657 din 10 decembrie 1997 a Tribunalului Iași privind pe creditoarea “B”. SA Iași și pe debitorii P.GH. și P.A. a fost respinsă prin încheierea din 13 iunie 2001 (pronunţată de Judecătoria Iași), cu motivarea că potrivit art.405 C.proc.civ., dreptul creditorului de a cere executara silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naște dreptul de a formula o astfel de cerere; în speţă, de la data de 13 martie 1998, când hotărârea care constituie titlul executoriu a rămas definitivă și irevocabilă.

Or, în cauză, cererea a fost introdusă abia la 13 iunie 2001, adică cu depășirea termenului de 3 ani, astfel că dreptul reclamantei de a mai cere executarea silită a fost stins prin prescripţie.

Soluţia pronunţată prin încheierea din 13 iunie 2001, a fost menţinută cu aceeași motivare și în urma exercitării de către reclamanta “B”. SA Iași, prin lichidatorii săi, a căilor de atac.

Astfel, prin decizia civilă nr.2093 din 17 septembrie 2001 , pronunţată de Tribunalul Iași a fost respins apelul declarat de reclamantă, prin lichidatorii săi, iar prin decizia nr.73 din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel Iași a fost confirmată soluţia dată în apel, și ca urmare a fost respins ca nefondat recursul reclamantei prin lichidatorii săi SC „PCMC”și SC „RVA” SA.

La 22 aprilie 2002, reclamant executor bancar M.H. a formulat o a doua cerere de încuviinţare a executării silite, în baza aceluiași titlu, sentinţa civilă nr.1657/1997 privind pe debitorii P.Gh. și P.A.

Cererea a fost admisă , prin încheirea din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Iași, instanţa reţinând că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.372 și art.3731 C.proc.civ., astfel cum au fost modificate prin OUG nr.138/2000.

Debitorii P.Gh. și P.A. precum și numiţii B.C. și B.R. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr.1544 din 7 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Iași în camera de consiliu a fost respins în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active apelul acestora, iar pe fond a fost respins și apelul introdus de debitorii P.Gh. și P.A., instanţa reţinând în fundamentarea soluţiei, pe de o parte, că numiţii B.C. și B.R. nu au calitate procesuală activă, întrucât, cererea de executare silită îi privește numai pe debitorii P.Gh. și P.A., iar pe de altă parte, că referitor la debitorii P.Gh. și P.A. sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.372 și 3731 C.proc.civ., pentru a fi încuviinţată executarea silită, aceștia având însă posibilitatea de a invoca excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită de către creditoare prin contestaţia la executare.

Împotriva acestei ultime hotărâri, decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași, debitorii P.Gh. și P.A. au formulat cerere de revizuire susţinând că, din moment ce, prin hotărâre irevocabilă, (decizia nr.73 din 4 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Iași), s-a statuat că dreptul reclamantei “B”. SA Iași de a cere executarea silită în baza titlului executoriu, constituit prin sentinţa civilă nr.1637/1997 (obţinut împotriva debitorilor mai sus menţionaţi) a fost stins prin prescripţie, întrucât de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinţei civile din 13 martie 1998 și până la formularea cererii din 13 iunie 2001, au trecut mai mult de 3 ani, termen limită înăuntrul căruia trebuia exercitat dreptul de a cere executarea silită, conform art.405(1) C.proc.civ., instanţele nu mai puteau admite o a doua cerere, fundamentată pe același titlu executoriu, sentinţa civilă nr.1637/1997 și să încuviinţeze executarea silită decât cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, așa cum s-a procedat în speţă.

În conescinţă, revizuienţii au solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea ultimei hotărâri, a deciziei nr.1544 din 7 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Iași și pe cale de consecinţă, a încheierii din 23 aprilie 2002 dată a Judecătoriei Iași precum și a tuturor actelor de executare subsecvente hotărârilor pronunţate cu încălcarea puterii lucrului judecat.

Ca temei de drept al cererii au fost invocate dispoziţiile art.322 pct.7 și art.323(2) C.proc.civ.

Cererea de revizuire este fondată.

Potrivit art.322 pct.7 C.proc.civ., revizuirea se poate cere dacă există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, avînd aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe textul legal precizat, își are suportul logic în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat și ca atare, hotărârile a căror contrarietate se invocă, trebuie pronunţate în aceeași cauză, dar ca rezultat a două procese diferite, între aceleași persoane și având aceesași calitate procesuală, fiind astfel necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice definitorii pentru reţinerea existenţei lucrului judecat.

În speţă se constată că există contrarietate de hotărâri.

Astel, prin încheierea din 13 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Iași, menţinută prin decizia nr.73 din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel Iași s-a dispus respingerea cererii de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu constituit în favoarea creditoarei “B”. SA – Sucursala Iași, prin sentinţa civilă nr.1657/1997 rămasă definitivă și irevocabilă la 13 martie 1998, pe motiv că cererea a fost formulată abia la data de 13 iunie 2001, adică cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de disp.art.405(1) C.proc.civ.

Ulterior, aceeași judecătorie, prin încheierea din 23 aprilie 2002 rămasă definitivă prin decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași și irevocabilă prin neapelare, a admis cea de a doua cerere formulată de aceeași creditoare privindu-i pe aceiași debitori (revizuienţii P.Gh. și P.A.) și ca urmare a încuviinţat executara silită în baza aceluiași titlu, respectiv a sentinţei civile nr.1657/1997.

Cum cele două încheieri au rămas definitive și irevocabile iar cea de a doua cererere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză, între aceleași părţi, în aceeași calitate, rezultă că prin admiterea celei de a doua cereri de încuviinţare a executării silite, a fost încălcat principiul autorităţii de lucru judecat, art.1201 C.civ.

Este de reţinut că, atât motivarea cât și soluţia pronunţată prin decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002, a Tribunalului Iași prin care a fost menţinută încheierea Judecătoriei Iași din 23 aprilie 2002 de admitere a celei de a doua cereri sunt netemeinice, din moment ce prin hotărâre definitivă și irevocabilă, încheierea din 13 iunie 2001 se statuase deja că, dreptul reclamantei creditoare de a cere executarea silită a fost stins prin prescripţie, așa încât la pronunţarea soluţiei, tribunalul era dator să reţină în soluţionarea cauzei această excepţie, iar nu să considere greșit că excepţia de ordine publică nu poate fi invocată de debitori în apel, ci eventual numai în cazul formulării de către aceștia a unei contestaţii la executare. Astfel, Tribunalul Iași a pronunţat o hotărâre cu încălcarea autorităţii lucrului judecat, în respectarea căruia se impunea anularea hotărârii și a încheierii corespunzătoare.

În consecinţă, s-a admis cererea revizuienţilor și s-a anulat decizia nr.1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iași cât și încheierea dată de Judecătoria Iași la 23 aprilie 2002, precum și actele de executare.