Enforceability of contractual penalty clauses during tacit lease renewal and limits on moratory interest

Contractul de locaţiune.Tacita relocaţiune.Clauza penală.

C.civ.,art.1110,art.1113

Clauza penală,stabilită în contractul de locaţiune,are caracterul unei convenţii accesorii,prin care părţile stabilesc cuantumul daunelor interese compensatorii datorate de partea în culpă,în caz de neexecutare a obligaţiei.

În situaţia tacitei relocaţiuni,penalităţile de întârziere nu mai pot fi pretinse de creditorul obligaţiei,dar acesta are dreptul să pretindă daune-interese moratorii peste dispoziţiile contractuale.

(Secţia comercială.decizia nr.2414 din 18 aprilie 2003)

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilănr.123/C din 12 februarie 2002, a admis acţiunea reclamantei Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea și a obligat pe pârâta SC”C.” SRL la plata chiriei restante. și penalităţi de întârziere.

Instanţa a reţinut că imputaţia plăţii se face conform dispoziţiilor prevăzute de art.1110-1113 c.civ., iar calculul penalităţilor are în vedere acordul părţilor în condiţiile tacitei relocaţiuni.

Curtea de Apel Pitești, soluţionând apelul declarat de pârâtă, prin decizia nr.542/A-C din 15 octombrie 2001, a admis cererea și a schimbat sentinţa atacată, respingând acţiunea și considerând că plata ,efectuată la 23 iulie 2001, a stins datoria pârâtei.

Reclamanta a declarat recurs,în temeiul art..304 pct.9 c.proc..civ,..susţinând că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile referitoare la imputaţia plăţii, în condiţiile în care nu s-a stins întreaga datorie.

Reclamanta a criticat hotărârea și pe considerentul privind calculul penalităţilor când instanţa trebuia să considere dispoziţiile contractuale în condiţiile prelungirii contractelor după expirarea termenelor ,din moment ce calculul majorărilor de întârziere cât și diferenţa de plată a chiriilor nu au fost avute în vedere.

Recursul este nefondat .

Verificând probele ,s-a constatat că între părţi s-au încheiat două contracte de

închiriere, contracte încheiate pentru perioada până la 2 decembrie 1994, respectiv 31 decembrie 1995, cu dreptul de prelungire, prin acordul părţilor.

Prelungirea locaţiunii prin folosinţa lucrului de către locatar și fără ca locatorul să-l împiedice are loc în condiţiile contractului iniţial, fără garanţiile stipulate pentru executarea contractului.Acestea fiind exprese, nu pot depăși termenul stipulat în condiţiile tacitei relocaţiuni.

Cu privire la reguluile stabilite de imputaţia plăţii, se reţine că debitorul are dreptul subiectiv de a efectua plata pentru evitarea consecinţelor neexecutării obligaţiei, iar în speţă,pârâta a consemnat cu chitanţele din 23 iulie 2001 suma , reprezentând obligaţiile pretinse, confirmate de raportul de expertiză.

Clauza penală stabilită în contractele de locaţiune are caracterul unei convenţii accesorii prin care părţile stabilesc cuantumul daunelor interese compensatorii care vor fi datorate de partea în culpă, în caz de neexecutare a obligaţiei.

Natura juridică astfel determinată, face ca penalităţile de întârziere să nu mai poată fi pretinse de creditorul obligaţiei, în cazul tacitei relocaţiuni, dar nu interzice acestuia dreptul de a pretinde daune interese moratorii, peste dispoziţiile contractuale.

Reclamanta și-a stabilit pretenţiile în raport cu clauza penală existentă în contractele expirate, iar instanţa de apel a constatat, corect,imposibilitatea acordării acestora.

În consecinţă,Curtea a respins ca nefondat recursul.