Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_83616 AI generated

Insurer estopped from challenging theft indemnity valuation after accepting specific wear rate; recourse allowed to reinstate first-instance order

Case Number ICCJ_83616
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice allowed the insurer's recourse, overturning the appellate court's dismissal and reinstating the first-instance judgment that ordered the insurance company to pay the claimant the difference between the real loss and the amount initially awarded. The dispute concerned the quantum of indemnity under a motor vehicle insurance contract following theft, where the insurer argued for a lower valuation based on theoretical wear-and-tear tables after having already accepted a specific 7% depreciation rate and collected the premium accordingly. The Supreme Court held that once the insurer accepts a specific degree of wear and collects the premium based on it, it is estopped from challenging the evaluation with theoretical data post-event; the decisive legal basis relies on Article 1635 of the Civil Code regarding aleatory contracts, the principle of good faith in contract execution (Article 970 Civil Code), and the invalidity of policy clauses that cap indemnity at 90% of new value when they contradict general principles of equity and the obligation to compensate for real damage.

Legislator headnote

AI generated

art.970 C.civ, art.1635 C.civ; Insurer estopped from challenging theft indemnity valuation after accepting specific wear rate; recourse allowed to reinstate first-instance order: Reclamantul a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., susţinând că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art.970 C.civ. privind executarea cu bună – credinţă a obligaţiilor asumate deși achitase prima de asigurare în raport cu coeficientul de uzură de 7% și s-a avut în vedere un coeficient de uzură mult mai mare. Totodată instanţa a schimbat înţelesul art.48 și art.56 din contractul de asigurare, care prevedeau cuantumul despăgubirilor în raport cu paguba suferită și suma asigurată.

Keywords

AI generated
theft insurance insurance premium insurance company invalidity insurance value in dispute motor vehicle insurance

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Contract de asigurare. Despăgubiri. Cuantum

După ce a acceptat gradul de uzură, într-un anumit procent și a încasat prima de asigurare la această uzură, asigurătorul nu mai poate ataca evaluarea pe baza unor date teoretice, ca starea medie de întreţinere a bunurilor, gradul de întrebuinţare etc., după producerea riscului asigurat.

(Secţia comercială, decizia nr.2408 din 18 aprilie 2003)

Reclamantul R.C. a chemat în judecată pe pârâta SC „A” SA, solicitând plata sumei reprezentând diferenţa între suma acordată cu titlu de despăgubire și suma reală cu care trebuia despăgubit, conform contractului de asigurare.

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.574/C din 27 aprilie 2001, a admis acţiunea.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr.521/A-C din 24 septembrie 2001 a admis apelul pârâtei și a schimbat sentinţa, respingând acţiunea.

Instanţa de apel a considerat că precizarea făcută de reclamant, în sensul că a solicitat dobânzi în loc de penalităţi, reprezintă o modificare a obiectului acţiunii. Pe de altă parte, stabilirea valorii autovehiculului la data producerii riscului asigurat este aceea care rezultă din scăderea uzurii, potrivit HG nr.1054/1999.

Reclamantul a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., susţinând că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art.970 C.civ. privind executarea cu bună – credinţă a obligaţiilor asumate deși achitase prima de asigurare în raport cu coeficientul de uzură de 7% și s-a avut în vedere un coeficient de uzură mult mai mare. Totodată instanţa a schimbat înţelesul art.48 și art.56 din contractul de asigurare, care prevedeau cuantumul despăgubirilor în raport cu paguba suferită și suma asigurată.

Recursul este fondat.

Contractul de asigurare, prevăzut de art.1635 C.civ. și 422 C.com. este unul din contractele aleatorii, ale cărui efecte depind de un eveniment incert. „Asigurarea este un contract prin care asigurătorul se asigură să despăgubească pe asigurat de pierderile sau daunele pe care acesta le-ar suferi din oarecare întâmplări fortuite ori de forţă majoră”.

În situaţia asigurărilor de bunuri, asiguratul e dator să nu declare o valoare mai mare decât cea reală, și chiar dacă o face asigurarea este valabilă până la concurenţa valorii reale a bunurilor.

Asigurătorul, însă, are îndatorirea de a plăti asiguratului dauna pricinuită iar despăgubirea reprezintă dauna reală încercată de asigurat.

În ipoteza în care bunul asigurat a fost evaluat, dovada valorii bunului este considerată acceptată de asigurător, fără ca acesta să mai poată să atace evaluarea.

Contractul de asigurare încheiat între părţi, prevedea o anumită valoare de asigurare pentru autoturism, uzura fiind considerată în procent de 7%.

În limita acestei sume asigurătorul era obligat la desdăunare.

Acceptând gradul de uzură de 7% și încasând prima de asigurare la această uzură, asigurătorul, după producerea evenimentului (furtului), nu mai poata ataca evaluarea pe baza unor date teoretice: starea medie de întreţinere, gradul de întrebuinţare sau potrivit unor tabele.

De altfel, prin expertiza întocmită s-a stabilit fără echivoc valoarea bunului asigurat, iar despăgubirea trebuia să reprezinte dauna reală, riscul suportându-l asigurătorul.

Art.21 și 48 din Regulamentul de asigurare prevede ca despăgubirea să nu depășească valoarea autovehiculului din momentul producerii evenimentului asigurat.

Dar clauza privind despăgubirea, care să nu depășească 90% din valoarea de nou a autovehiculului este în contradicţie cu dispoziţiile menţionate și principiile generale de drept și echitate, astfel încât nu poate fi lăsată să-și producă efectele.

Inechitatea ar rezulta fără putinţă de tăgadă când asiguratul va plăti primele de asigurare pentru o anumită valoare a bunului, iar asigurătorul îl va despăgubi în limita unei evaluări ulterioare, pentru o valoare mai mică decât cea asigurată, fără a ţine cont de prejudiciul real.

În consecinţă recursul a fost admis și decizia a fost modificată prin respingerea apelului declarat împotriva sentinţei civile.