Municipality's minimum-profit clause upheld as valid; case quashed and remanded for fresh ruling

Contract de asociere în participaţiune.

art.251 C.com

art.1513 C.civ.

În privinţa asocierii în participaţiune ,care se concretizează în contractul de asociere în participaţiune,nici o dispoziţie legală nu impune impărţirea beneficiilor în mod egal sau participarea la pierderi în mod egal,întrucât s-ar încălca libertatea de voinţă a părţilor și s-ar nesocoti caracterul dispozitiv al normelor care reglementează această formă contractuală.De asemenea. sunt interzise așa numitele clauze leonine,care-i favorizează pe unii asociaţi în detrimentul celorlalţi,întrucât s-ar încălca un alt principiu fundamental, privind egalitatea păţilor în tratarea unei afaceri comerciale.

(Secţia comercială, decizia nr.1851 din 26 martie 2003)

Tribunalul București, prin sentinţa civilă nr.6123 din 12 octombrie 2000 a respins acţiunea formulată de Primăria Municipiului București și a admis excepţia nulităţii asolute a clauzei inserate la pct.9 din contract, ridicată de pârâtaS.C.”G.G.E.”SRL.Instanţa a reţinut. că între părţi s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune pentru restaurarea, consolidarea, repararea și modernizarea unui spaţiu cu altă destinaţia decât cea de locuinţă, în condiţiile art.251-256 C. Com..

Potrivit contractului, aportul părţilor a fost stabilit la 11,18 % pentru reclamantă și 88,82 % pentru pârâtă. Părţile au mai stabilit ca pârâta să plătească reclamantului 11,18 % din profitul net realizat din exploatarea bunului, conform art.9alin.(2). Această clauză a fost consideraţă de instanţă ca fiind leonină și potrivit dispoziţiilor art.1513 C.civ., ca fiind nulă.

S-a argumentat în motivarea acestei soluţii că, potrivit art.251 C. Com., părţile se pot asocia în vederea participării, atât la beneficii cât și la pierderi. Or,prin clauza stipulată la art.9 pct.2 s-a stabilit că indiferent de profit, pârâta să plătească reclamantului o sumă minimă, fapt ce duce la concluzia că reclamantul și-a asigurat numai participarea la beneficii ,nu și la pierderi.

Prima instanţă a mai reţinut că părţile sunt libere să contracteze, însă derogarea, prin convenţie sau dispoziţii particulare ,de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri, nu poate fi admisă. În cauză, mai reţine instanţa, inserarea acestei clauze ce exclude reclamantul asociat de la pierderile asocierii este nelegal convenită, consecinţa fiind nulitatea absolută a actului.

Cum cererea reclamantei are drept obiect tocmai obligarea pârâtei la sumele de bani cuprinse în clauza leonină, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea principală cât și capătul de cerere accesoriu, privind penalităţile.

În ceea ce privește constatarea rezilierii contractului, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada nerespectării obligaţiilor asumate prin contract, iar pe de altă parte nu există nici dispoziţia primarului general potrivit clauzei stipulate.

Contractul fiind în fiinţă, titlul pârâtei pentru folosirea spaţiului încă există, astfel încât instanţa a respins și cererea de evacuare, formulată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București ,prin decizia nr.254 din 22 februarie 2001, a respins apelul ca nefondat.

În considerentele deciziei, s-a reţinut că stipulaţia contractuală are caracterul unei clauze leonine, consecinţa declarării nulităţii acesteia fiind soluţia corectă pronunţată de instanţa de fond. În privinţa celorlalte capete de cerere ,s-a apreciat că, soluţia este întemeiată întrucât nu erau îndeplinite cerinţele constatării rezilierii, în raport cu inexistenţa dispoziţiei primarului general și a caracterului unui pact comisoriu de grad.IV iar în privinţa evacuării, s-a reţinut că prima instanţă a constatat corect existenţa în fiinţă a contractului.

În temeiul art.304 pct 8 și 9 C.proc.civ,reclamanta a declarat recurs..

Criticile formulate vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate susţinându-se că ,în mod greșit, instanţele au apreciat că sunt incidente în cauză prevederile art.1513 C. Civ deși reclamanta nu și-a atribuit totalitatea câștigurilor, dimpotrivă cota de participare la beneficii este cu mult mai mică decât cea care i s-ar fi cuvenit dacă s-ar fi aplicat regula generală în materie de contracte de asociere în participaţiune și anume aceea ca participarea la beneficii trebuie să fie proporţională cu cota de aport. Reclamanta și-a asumat riscul determinat de activitatea comercială desfășurată de pârâtă ce prezumă și eventuale pierderi. Inserarea clauzei de la pct.9..2 reprezintă în opinia reclamantei o plafonare a acestor pierderi la un cuantum convenit de ambele părţi iar nu o excludere a participării la acestea.

Mai susţine reclamanta că, în considerarea calităţii de instituţie publică, nu era abilitată să încheie contracte neprofitabile, întrucât administrează bunuri de interes local, care, prin asociere, urmau a fi consolidate și modernizate.

Recursul este fondat.

Clauza stipulată în art. 9.2 din contractul de asociere nu este nulă deoarece nu contravine scopului contractului și dispoziţiilor art.251-254 C.com. Dimpotrivă, prin conţinutul său clauza menţionată este de natură să pună în valoare voinţa părţilor, exprimată în convenţie, care nu contravine naturii asocierii în participaţiune.

În cazul asocierii în participaţiune, care are ca scop realizarea unei afaceri comerciale, funcţionează principiul libertăţii asociaţilor de a decide asupra modului cum participă la distribuirea beneficiilor și la suportarea pierderilor.

Or,tocmai acest principiu a fost negat prin soluţia criticată și astfel a fost lipsită de conţinut clauza stipulată în convenţie cu privire la împărţirea beneficiilor și participarea la pierderi.

În materia acestor forme asociative care se concretizează în contractul de asociere în participaţie nici o dispoziţie legală nu impune împărţirea beneficiilor în mod egal sau participarea la pierderi în mod egal, pentru că altfel s-ar înfrânge libertatea de voinţă a părţilor și s-ar nesocoti caracterul dispozitiv al normelor care reglementează această formă contractuală de asociere.

Legea interzice însă așa-numitele clauze leonine, adică acele înţelegeri care îi favorizează pe unii asociaţi în detrimentul celorlalţi, iar fundamentul acestei interdicţii își are izvorul în încălcarea altui principiu ,care consacră egalitatea părţilor în tratarea unei afaceri comerciale.

Art. 1513 C. Civ. prevede că este nul contractul de societate prin care un asociat își stipulează totalitatea câștigurilor. De asemenea este nul și contractul prin care s-a convenit ca unul sau mai mulţi asociaţi să nu participe la pierderi.

Analizând clauza stipulată în contract, prin prisma acestor prevederi legale rezultă că reclamantei nu i s-a atribuit totalitatea câștigului și nici nu a fost scutită de participarea la pierderi. ,că reclamanta și-a asumat participarea la pierderi câtă vreme a acceptat un procent minim, „...nu mai puţin de ...”, care este menit să acopere cel puţin în parte locaţiunea spaţiului.

Acest mod de împărţire a beneficiilor, stabilit prin contractul de asociere, nu exclude participarea la pierderi și nu nesocotește scopul și condiţiile asocierii în participaţie conform art.251 C. com..

Dimpotrivă, prin conţinutul său clauza prevăzută în art.9.2 din contract reprezintă o modalitate de a reflecta, în profitul asocierii ,cheltuielile necesare pentru locaţiunea spaţiului.

Prin urmare, prin această clauză părţile au dat expresie principiului libertăţii de voinţă, prevăzut de art.969 C. Civ. și au înlăturat posibilitatea ca toate pierderile asocierii să fie suportate doar de titularul spaţiului.

Ca atare,instanţele anterioare au interpretat eronat dispoziţiile art.1513 C. civ. cât și conţinutul convenţiei, atunci când au declarat nulă clauza contractuală ,fără să treacă la soluţionarea fondului problemei în raport cu cererile formulate.

În consecinţă ,recursul a fost admis,ambele hotărâri au fost casate iar cauza a fost trimisă, pentru judecata în fond, Tribunalului București.