Mortgage cancellation claim remanded after lower court defied prior cassation ruling on jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the Court of Appeal’s decision, and remanded the case to the same Court of Appeal for retrial on the merits, upholding the claimant’s position in substance. The dispute arose from the claimant’s action to strike a mortgage registered in 1996 for a bank loan that was repaid in 2001, which the defendant (the state body managing transferred bank assets) argued fell under special jurisdiction rules. The Supreme Court held that the Court of Appeal had violated the binding effect of a prior cassation decision (art. 315 C.proc.civ.), which had already established that the action was a mortgage-cancellation claim, not an execution challenge, and that the Court of Appeal lacked discretion to reclassify it and decline jurisdiction. The decisive legal basis is art. 45 of O.U.G. no. 51/1998, a derogatory rule granting courts of appeal exclusive material jurisdiction over all claims, whatever their nature, relating to rights and obligations concerning bank assets taken over by the defendant body, including civil liability claims; this overrides general jurisdictional rules, and lower courts must comply with the Supreme Court’s binding rulings on points of law.
Legislator headnote
AI generatedart.45 din O.U.G nr.51/1998, art.315 C.proc.civ, art.304 pct.9 C.proc. civ, art.19 din Legea nr.402/2002, art.313 C.proc.civ; Mortgage cancellation claim remanded after lower court defied prior cassation ruling on jurisdiction: Curtea de Apel București, prin sentinţa civilă nr.33 din 21 martie 2002, a respins cererea reclamantei, considerând că neplata cauţiunii stabilită de art.25 din Legea 409/2001 împiedică instanţa să se pronunţe asupra fondului cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Cerere de radiere a ipotecii.Competenţă materială
art.45 din O.U.G nr.51/1998
art.315 C.proc.civ.
În cazul cererilor de orice natură privind drepturile și obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB,inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice sau juridice, este stabilită competenţa materială a curţilor de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtei,potrivit art.45 din OUG nr 51/1998,care reprezintâ norma juridică derogatorie,astfel că nu va exista o altă interpretare privind competenţa de soluţionare a acestor cauze atâta timp cât hotărârea instanţei de recurs(CSJ ,in prezent ICCJ) este obligatorie pentru judecătorii fondului, conform art.315 C.proc.civ.
(Secţia comercială,decizia nr1475 din 7 martie 2003)
Reclamanta T G a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.B., solicitând radierea ipotecii constituită cu titlu de garanţie imobiliară, la 18 decembrie 1996, pentru împrumutul acordat de B. A. și achitat la 26 iulie 2001.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 1556/C din 8 noiembrie 2001, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel București, dispoziţiile art.19 din Legea 409/2001, stabilind competenţa curţilor de apel pentru cererile de orice natură care privesc drepturile și obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B.
Curtea de Apel București, prin sentinţa civilă nr.33 din 21 martie 2002, a respins cererea reclamantei, considerând că neplata cauţiunii stabilită de art.25 din Legea 409/2001 împiedică instanţa să se pronunţe asupra fondului cauzei.
Curtea Supremă de Justiţie, în recursul declarat de reclamantă, prin decizia nr.5410 din 26 noiembrie 2002, a admis cererea și a casat sentinţa curţii de apel , trimiţând cauza spre rejudecare aceleiași instanţe.
Instanţa Supremă a stabilit că obiectul acţiunii îl formează cererea de radiere a ipotecii iar nu contestaţia la executare,așa că devin aplicabile dispoziţiile art.1658, 1746, 1774, 1776, 1800 și art. 1814 c civ, încât nu se impune plata unei cauţiuni.
În rejudecare, Curtea de Apel București, Secţia aVa Comercială,prin sentinţa civilă nr.7 din 29 ianuarie 2003 califică acţiunea reclamantei, ca fiind de natură civilă și declină competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Sibiu.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc. civ.
Pârâta a susţinut că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.45 din O.U.G.nr. 51/1998, litigiul purtând asupra unor obligaţii în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B.
Pe de altă parte,a fost criticată hotărârea instanţei de fond, care nu s-a conformat deciziei de casare.
Recursul este fondat .
Ierarhia dispoziţiilor normative face ca fiecare normă de drept, faţă de norma superioară care o reglementează să alcătuiască un act de executare al acesteia. În logica normativistă se ajuge la concluzia că cel mai tipic act de aplicare a dreptului , hotărârea judecătorească reprezintă o normă individualizată, care se impune, la nevoie, prin forţa publică.
De aceea legiuitorul a impus, prin art.315 Cproc. civ., ca hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate să fie obligatorii pentru judecătorii fondului. Orice altă logică sau principiu contrar, dau nota insubordonării faţă de lege.
Stabilind competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Curţii de Apel București, în considerarea unui act normativ special, derogator, Curtea Supremă de Justiţie a considerat natura juridică a actului dedus judecăţii, cu autoritatea care nu-i poate fi contestată de o instanţă inferioară.
Dispoziţiile art.19 din Legea nr.402/2002 și art.45 din O.U.G.nr. 51/1998 reprezintă norma derogatorie, care stabilește competenţa materială a instanţei de judecată.
Dacă cererile de orice natură privind drepturile și obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice sau juridice, sunt de competenţa curţii de apel, nici o altă interpretare privind competenţa de soluţionare a acestor cauze nu este pertinentă.
De aceea, Curtea, în temeiul art.313 C.proc.civ. a admis recursul și a casat sentinţa Curţii de Apel, cu trimitere spre rejudecare în fond aceleiași instanţe de apel.