Limits of annulment complaint: exclusion of errors of judgment from the scope of Article 317(1)(1) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the annulment complaint filed by the defendant publisher, thereby upholding the lower appellate decision that ordered the defendants to deliver 300 copies of each of two works to the plaintiff-author. The dispute centered on a commercial contract for publication and distribution, where the complainant argued that the cassation appeal was not legally cited and that the underlying claim should have been dismissed as inadmissible. The court held that the annulment complaint is an extraordinary remedy admissible only for specific statutory grounds and rejected the complaint because the cited party's identity and address were clearly established in the contract and correspondence, negating any illegal citation, while further clarifying that errors in the judgment on the merits or legal interpretation do not constitute the evident material errors required for annulment.
Legislator headnote
AI generatedart.318 C.proc.civ; Limits of annulment complaint: exclusion of errors of judgment from the scope of Article 317(1)(1) CPC: Formulând contestaţia în anulare, pârâta S.C. „E.G.A.” SRL a făcut referire la art.317 alin(.1) pct.l C.proc.civ., arătând că pentru ziua când s-a judecat recursul nu a fost legal citată și la art.318 C.proc.civ., în sensul că s-a admis un recurs care ar fi trebuit considerat nul.. A mai susţinut că prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii și acţiunea trebuia respinsă, ca inadmisibilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contestaţia în anulare.Motive
art.317alin(1) pct.1 C.proc.civ.
Contestaţia în anulare, ca o cale extraordinară de atac, este admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege.
Nu se poate reţine citarea nelegală, potrivit art.317alin(1) pct.1 C.proc.civ., având în vedere că din înscrisurile depuse la fond și apel (contractul și corespondenţa purtată) rezultă denumirea exactă a sediului societăţii pârâte, conform antetului contractului, iar susţinerea referitoare la greșelile de judecată și de interpretare a unor dispoziţii legale nu pot fi analizate în cadrul acestei căi de atac, care are în vedere doar erorile materiale evidente.
(Secţia comercială, decizia nr.1472 din 7 martie 2003)
Prin decizia civilă nr.6920 din 19 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de reclamantul V.M. împotriva deciziei civile nr.450 din 24 septembrie 2001 a Curţii de Apel București, pe care a modificat-o, în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte și în consecinţă a schimbat sentinţa civilă nr.164 din 13 februarie 2001 a Tribunalului București, în sensul admiterii acţiunii și obligării pârâţilor, P.I. și S.C„E..C”SRL. București ,să predea reclamantului câte 300 exemplare din fiecare dintre cele două lucruri ce fac obiectul convenţiilor de editură.
Instanţa supremă a constatat că instanţele au reţinut greșit situaţia de fapt, deși probele administrate în cauză atestă natura relaţiilor intervenite între părţi.
Între reclamant, în calitate de autor și pârâti, în calitate de editor și patron al editurii , s-au încheiat două contracte prin care pârâţii s-au obligat, pe cheltuiala reclamantului, să tipărească și să difuzeze exemplare din lucrările comandate, obligaţie neîndeplinită.
Formulând contestaţia în anulare, pârâta S.C. „E.G.A.” SRL a făcut referire la art.317 alin(.1) pct.l C.proc.civ., arătând că pentru ziua când s-a judecat recursul nu a fost legal citată și la art.318 C.proc.civ., în sensul că s-a admis un recurs care ar fi trebuit considerat nul.. A mai susţinut că prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii și acţiunea trebuia respinsă, ca inadmisibilă.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
În speţă, nu se poate reţine citarea nelegală ,potrivit art.317 alin(1) pct.1 C.proc.civ. cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la fond și apel (contractul încheiat și corespondenţa purtată) rezultă denumirea societăţii pârâte și sediul său.
Nu se poate imputa intimatului indicarea eronată a sediului și denumirii firmei din moment ce antetul contractului face referire la „.E.C.”SRL.
Nu se pot reţine nici celelalte motive întrucât nu suntem în prezenţa unei erori materiale evidente, esenţiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, susţinerile contestatoarei făcând referire la greșeli de judecată și de interpretare a unor dispoziţii legale ce nu pot fi analizate în cadrul acestei căi de atac.
În consecinţă, contestaţia în anulare a fost respinsă ca nefondată.