Commercial interest accrual in absence of contractual payment term: application of civil code delivery rule over amicable settlement proposals
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal and modified the Court of Appeal’s decision, reversing the dismissal of the commercial interest claim and reinstating the first-instance judgment that ordered the defendant to pay commercial interest. The dispute arose from unpaid invoices for electronic goods where the parties had not agreed on a specific payment deadline; while the appellate court dismissed the interest claim due to the lack of proof of a stipulated term and pending amicable settlement discussions, the high court ruled that these arguments were legally insufficient. The decisive legal basis was Article 1 of the Commercial Code, which mandates the application of civil law provisions in the absence of specific commercial rules, specifically applying Article 1362 of the Civil Code to establish that in the absence of a contractual payment term, the debtor must pay at the time of delivery of the goods, thereby triggering commercial interest under Article 43 of the Commercial Code from the date of delivery, and holding that unfinished settlement proposals do not suspend legal obligations.
Legislator headnote
AI generatedart.1362 C.civ, art.1362 din C. civ; Commercial interest accrual in absence of contractual payment term: application of civil code delivery rule over amicable settlement proposals: Invocând prevederile art.304 pct.9C.proc.civ., societatea reclamantă a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de apel, pentru ignorarea prevederilor art.1 C.com și art.1362 C.com., care statuează că în situaţia în care părţile nu au prevăzut alt termen de plată, cumpărătorul este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea lucrului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Lipsa clauzei contractuale Termen de plată. Aplicarea legii civile
art.1 C.com
art.1362 C.civ.
În materie comercială,conform art.1 C.com.,în lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată ,sunt aplicabile dispozitiile art.1362 C.civ.,care statuează că în situaţia în care părţile nu au prevăzut un termen de plată,cumpărătorul este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea lucrului.
(Sectia comercială, decizia nr.1391 din 6 martie 2003)
Tribunalul Bacău, Secţia Comercială și Contencios Administrativ, prin sentinţa civilă nr.979 din 25 octombrie 2000, a admis acţiunea modificată a reclamantei SC”L.C.”SRL,prin care aceasta a renunţat la plata preţului și a majorat cuantumul dobânzilor ,societatea pârâtă SC”D.S.”SRL fiind obligată la plata dobânzii comerciale..
Apelul declarat de pârâta a fost admis de Curtea de Apel Bacău, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, care, prin decizia nr.210 din 5 aprilie 2001, a schimbat în parte sentinţa, respingând ca nefondat capătul de cerere cu privire la dobândă..
Instanţa de apel a considerat că prin comenzile urmate de executare, reclamanta a livrat pârâtei, în perioada 30 octombrie 1998 – 30 aprilie 1999, produse și componente electronice iar prin factura din 30 aprilie 1999, i-a livrat două calculatoare, o imprimantă, cablu imprimantă și un scaner color. În urma unei compensări a datoriilor reciproce, efectuată la 20 iulie 1999, pârâtei i-a revenit obligaţia plăţii unei diferenţe de preţ.
Reclamanta,însă, nu a făcut dovada termenului scadent de plată, așa cum a fost pretins (7 zile de la primirea mărfii) pentru a pretinde dobânzile comerciale aferente perioadei 7 mai 1999 – 1 septembrie 1999 data plăţii facturii.
În lipsa termenului de plată, dobânzile sunt datorate numai de la data punerii în întârziere fie prin notificare, fie prin chemarea în judecată a datornicului.
În speţă, pârâta nu datorează dobânzi nici de la data chemării în judecată, deoarece prin faxul din 7 august 2000, emis de reclamantă, părţile au prefigurat o soluţionare amiabilă a litigiului.
Invocând prevederile art.304 pct.9C.proc.civ., societatea reclamantă a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de apel, pentru ignorarea prevederilor art.1 C.com și art.1362 C.com., care statuează că în situaţia în care părţile nu au prevăzut alt termen de plată, cumpărătorul este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea lucrului.
Prin urmare, în lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată, primează dispoziţia art.1362 C. civ., astfel încât pârâta datorează dobânda prevăzută de art.43 C. com,. din ziua livrării.
Împrejurarea că între părţi s-a prefigurat o înţelegere nu este relevantă din moment ce propunerea de înţelegere nefinalizată nu poate produce efecte juridice.
Recursul este fondat.
În lipsa clauzei contractuale, privind termenul de plată, în materie comercială sunt aplicabile prevederile art.1362 C.civ., potrivit prevederilor art.1 C.com.
Ca atare, în mod corect, a stabilit prima instanţă că, în speţă, devin aplicabile prevederile art.43 C.com.,iar proiectele de convenţie pentru stingerea litigiului, nefinalizate, nu pot produce efecte juridice.
În ceea ce privește termenul de plată, în lipsa convenţiei părţilor,acesta nu este la latitudinea debitorului ci, este cel prevăzut de art.1362 din C. civ.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă a fost admis și decizia Curii de Apel Bacău, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, a fost modificată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă impotriva sentinţei Tribunalului Bacău.