Carrier’s claim for unpaid transport and demurrage fees barred; consignee prevails under consignor-liability rule.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the carrier’s appeal and affirmed prior judgments, so the defendant consignee prevailed and no payment is owed for the unpaid transport fee or MAV (Hungarian railway) demurrage charges. The dispute arose when the plaintiff railway sought to recover from the consignee an unpaid transport fee and stationing charges, initially omitted from the consignment note but later communicated by the Hungarian railways, after a railcar was delayed due to incomplete shipment documentation prepared by the Czech consignor. The decisive legal basis was Article 61.1 of the Railway Transport Regulation, which makes the consignor liable for the accuracy and completeness of declarations in the consignment note and for all consequences of incomplete statements, thereby exonerating the consignee, who had already paid transport, notification, and handling fees; the court also applied Article 76(1) of the regulation but found it inapplicable because the delay was not attributable to the consignee, and rejected the appeal under Article 304(9) and 312 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart.304 pct.9 C.proc.civ, art.312 C.proc.civ; Carrier’s claim for unpaid transport and demurrage fees barred; consignee prevails under consignor-liability rule: , au fost invocate dispoziţiile art.73, art.74, art.76 pct.1 din Regulamentul de transport, prevederile COTIF și CIM precum și contractul de transport.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Regulament de transport pe căile ferate art.61.1. Scrisoare de trăsură. Răspunderea expeditorului
Potrivit art.61.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate, expeditorul răspunde de exactitatea indicaţiilor și declaraţiilor trecute în scrisoarea de trăsură și suportă toate consecinţele în cazul în care aceste declaraţii sunt incomplete,prescurtate,neprecise sau înscrise în alte rubrici decât cele rezervate.
(Secţia comercială, decizia nr.1085 din 21 februarie 2003)
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2000, reclamanta SNTFM CFR București – Sucursala Cluj a chemat în judecată pe pârâta SC „E” SA Satu Mare, solicitând, ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei reprezentând taxa de transport neîncasată, iniţial necuprinsă în scrisoarea de trăsură, dar comunicată ulterior de către căile ferate ungare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.73, art.74, art.76 pct.1 din Regulamentul de transport, prevederile COTIF și CIM precum și contractul de transport.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că în conformitate cu art.61 pct.1 din Regulamentul de transport, expeditorul răspunde de exactitatea indicaţiilor și a declaraţiilor trecute în scrisoarea de trăsură și suportă toate consecinţele în cazul când aceste declaraţii sunt incomplete, prescurtate, insuficiente, neprecise sau scrise în alte rubrici decât cele rezervate pentru fiecare din ele.
Prin sentinţa civilă nr.1619 din 18 decembrie 2000, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea ca nefondată, apreciind că pârâta nu datorează sumele solicitate, având în vedere dispoziţiile art.61 pct.12 din Regulamentul de transport, culpa aparţinând expeditorului.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, criticile vizând modul în care au fost interpretate dispoziţiile din Regulamentul de transport și prevederile COTIF și CIM.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr.183 din 19 aprilie 2001, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că staţionarea pe parcursul MAV (căile ferate ungare) s-a produs din cauza documentaţiei incomplete care a însoţit vagonul, documentaţie care trebuia întocmită de către expeditorul ceh.
Cum art.61.1 din Regulamentul de transport prevede că expeditorul răspunde de exactitatea indicaţiilor scrise, prin grija sa, în scrisoarea de trăsură, înseamnă că tot el va suporta consecinţele rezultate din faptul că aceste declaraţii sunt incomplete și nu se poate reţine vreo culpă în sarcina destinatarului, care a achitat taxele de transport, taxa de avizare, de manevrare și timpul de utilizare în staţia CFR.
Reclamanta a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ., susţinând că prin preluarea mărfii de la cărăuș pârâta a preluat și obligaţiile ce grevează asupra transportului și potrivit art.76(1) din regulamentul de transport, datorează taxele de staţionare pe parcursul MAV.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel, în mod corect, a considerat că beneficiara pârâtă nu poate fi obligată la plata taxei de staţionare pe parcursul MAV, atâta timp cât această staţionare s-a produs din cauza documentaţiei incomplete care a însoţit vagonul, documentaţie întocmită de expeditorul ceh, făcându-se aplicaţiunea dispoziţiilor art. 61.1 din regulamentul de transport.
În considerarea dispoziţiilor art.312 C.proc.civ., recursul a fost respins.