Scope of cassation review limited to legal error where material facts on transport risk transfer and subsidy valuation remain undetermined

Recurs. Aspecte legate de fondul pricinii

art.1314 C.proc.civ.

Potrivit art.314 C.proc.civ.,Curtea Supremă de Justiţie(în prezent Î.C.C.J.)hotărăște asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii la imprejurări de fapt care au fost deplin stabilite.Or,în decizia recurată,acestea nu au fost stabilite iar aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs.

(Secţia comercială,decizia nr1077 din 20 februarie 2003)

Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr.488 din 20 octombrie 1999, a admis acţiunea precizată a reclamantei S:M.”M.N.” și a obligat pârâta S.C.”N.F.R.”SA la despăgubiri, instanţa reţinând că evenimentul de navigaţie s-a produs din culpa cărăușului, care a efectuat transportul cu barjă necorespunzătoare și că în cauză nu se poate reţine forţa majoră, așa cum a invocat pârâta., ci culpa acesteia, de a nu executa obligaţia asumată prin contract, urmând să suporte integral prejudiciul cauzat reclamantei..

Prin decizia civilă nr.328 din 4 aprilie 2000, Curtea de Apel Craiova, Secţia comercială a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe.

În temeiul art.304 pct.3,5,7,.9.și pct.10 C.proc.civ. ,pârâta a declarat recurs.

În criticile formulate ,pârâta a susţinut: că ambele instanţe au făcut o confuzie între cele două instituţii de drept ale răspunderii, contractuală și delictuală, fără o motivare în drept a soluţiilor pronunţate; în opinia sa, cărăușul neputând fi obligat pentru culpă contractuală la plata integrală a daunelor.Părăta recurentă a mai susţinut că, în mod greșit, s-a reţinut că evenimentul de navigaţie s-a produs înainte de punerea mărfii la dispoziţia beneficiarului, fără să se aibă în vedere că operaţiunea de transport a fost considerată încheiată prin punerea barjei la cheiul de descărcare iar din acel moment obligaţia ei a încetat, contractul fiind deja executat, or, faţă de acest aspect răspunderea era a beneficiarului.

Se mai susţine că s-a făcut o apreciere eronată a probelor administrate,a scrisorii de trăsură fluvială și avizului de expediţie,care erau hotărâtoare pentru dezlgarea pricinii iar contractul de transport nu include nici o clauză privitoare la subvenţie, care, de altfel, a fost încasată de reclamantă.

Recursul este fondat.

Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, a constatat că acestea sunt de natură a conduce la casarea deciziei, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art.304 C.proc. Civ..

Potrivit dispoziţiilor art.130C.proc.civ., judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, să dea părţilor ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor lor, fiind, totodată ,obligaţi să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii suspuse judecăţii.

Or, faţă de criticile, în care se contestă modul de aplicare a convenţiei părţilor, se impunea analiza actelor de la dosar din care să rezulte motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanţei de apel, că pe fond, soluţia este întemeiată și numai în baza acestor concluzii să se aprecieze că s-a intrat în cercetarea fondului de către instanţa de apel.

Prin caracterul său devolutiv, apelul este nu numai o cale de atac ordinară împotriva fondului, dar și o garantare a dreptului la apărare.

Aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât potrivit art.314 C.proc.civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăște asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii în împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, or, în decizia recurată acestea nu au fost stabilite.

Astfel , prin acţiunea introductivă, reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumei, reprezentând cupru, metal, sulf și metale preţioase din concentrat de cupru, (valoarea mărfii aflate la bordul vasului și valoarea subvenţiei, pe care reclamanta trebuia să o încaseze de le bugetul de stat, în baza H.G. nr.1041/1995), pentru ca, ulterior să-și precizeze acţiunea la suma, reprezentând suma iniţială corijată cu indicele de inflaţie, sumă la care a și fost obligată pârâta de către instanţa de fond, fără să se stabilească, însă, structura acesteia, cât reprezintă preţul mărfii, cât subvenţia și cât actualizarea ei în raport cu inflaţia și fără să se administreze probe , cu privire la subvenţie, din care să rezulte dacă aceasta a fost încasată de la buget de reclamantă, dacă subvenţia s-a dedus sau nu din valoarea iniţială.

Nu au fost lămurite aspecte legate de momentul în care s-a încheiat operaţiunea de transport, natura juridică care antrenează răspunderea pârâtei pentru daunele la care a fost obligată.

De altfel, cu ocazia rejudecării, instanţa va răspunde motivelor de apel și recursși se va pronunţa în raport cu probele dosarului.

În consecinţă, recursul a fost admis și, potrivit art.313C.proc.civ.., s-a dispus casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, care,conform.295 C.proc.civ., va putea să administreze și alte probe utile cauzei pentru stabilirea temeiniciei pretenţiilor în raport cu obiectul cererii și apărările pârâtei apelante.