Interpretation of a clear penalty clause in a commercial supply contract: application of common intention and binding force of contracts

Interpretarea convenţiilor. Clauza penală

Faţă de obiectul cererii dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar a interpretat corect contractul și clauza penală conform principiului statornicit prin art.977 C.civ., după intenţia comună a părţilor și a aplicat dispoziţiile art.969 C.civ. potrivit cărora „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.

(Secţia comercială, decizia nr.244 din 22 ianuarie 2003)

Reclamanta R.A.J. „A.C.” Iași a chemat în judecată R.A. „T.” Iași pentru obligarea acesteia la plata sumei cu titlu de majorări, cu motivarea că pârâta a achitat cu întârziere sumele datorate, înscrise în facturile emise pe perioada octombrie – decembrie 1997, iar în conformitate cu art.14 din contractul încheiat între părţi, datorează majorări de întârziere în cuantumul solicitat.

Tribunalul Iași a respins, acţiunea ca nefondată, prin sentinţa civilă nr.183/E din 5 februarie 2001, reţinând că, neconcordanţa dintre denumirea contractului și natura reală a raporturilor derulate între părţile contractante atrage după sine îndoială asupra întinderii obligaţiilor asumate de pârâtă, situaţie ce impune ca respectiva clauză să fie interpretată în favoarea celei care s-a obligat, conform principiilor art.977 și 983 C.civ.

Curtea de Apel Iași, secţia comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.240/A , din 4 iunie 2001, a admis apelul formulat de reclamantă și a schimbat sentinţa în sensul admiterii acţiunii și obligării pârâtei la plata majorărilor de întârziere.

Instanţa de apel a reţinut că pârâta datorează reclamantei majorările de întârziere solicitate, conform clauzei penale stipulată în contractul părţilor, în temeiul art.969 C.civ. și în considerarea faptului că aceasta a achitat cu întârziere facturile emise de reclamantă.

Invocând ca temei de drept dispoziţiile art.304 pct.8 C.proc.civ., pârâta a declarat recurs.

În motivarea recursului a arătat că instanţa de apel a interpretat greșit contractul de furnizare cât și clauzele acestuia.

Recursul este nefondat.

Este de reţinut că pârâta nu a indicat clauzele ce trebuiau interpretate în favoarea sa, faţă de evocarea pretinsei neconcordanţe survenită între contractul de furnizare și natura raportului ce s-a derulat între părţile contractante, iar examinarea clauzei penale, prevăzută prin art.14, privind furnizarea apei potabile, evacuarea apelor uzate și meteorice și epurarea apelor uzate, potrivit căreia, pentru întârzieri la plată beneficiarul va plăti majorări de tarif de 0,2%, pentru fiecare zi întârziere cu începere de la prima zi a înregistrării facturii și până la data achitării acesteia, relevă că aceasta este suficient de clară, pentru a putea antrena aplicarea sancţiunii pecuniare, pe care pârâta și-a asumat-o în situaţia achitării cu întârziere a facturilor emise de reclamantă în derularea raporturilor comerciale convenite de părţi prin contract și concretizată prin plata majorărilor de întârziere.

Rezultă, faţă de obiectul cererii dedusă judecăţii, că instanţă de control judiciar a interpretat contractul și clauza în discuţie, conform principiului statornicit de art.977 C.civ., după intenţia comună a părţilor contractante și a aplicat principiul înscris în art.969 C.civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.