Declaratory action for property ownership and legitimate interest: failure to prove underlying right or useful possession under Civil Code Arts. 645 and 1890

Acţiunea în constatarea dreptului de proprietate.Interesul legitim

În cazul acţiunii în constatare, dovedirea interesului nu este satisfăcută de interesul material ci de evitarea unor litigii ulterioare,lipsite de orice utilitate,în condiţiile existenţei deja a unui drept subiectiv,ocrotit de lege și al cărui titular partea probează a fi.

Or, în speţă, reclamanta a invocat un drept de proprietate inexistent, în raport cu împrejurarea că actul normativ invocat nu a constituit un drept de proprietate în favoarea acesteia, potrivit art.645C.civ. și nici nu are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce , faţă de care poate invoca dispoziţiile art.1890 C.civ.

(Secţia comercială,decizia nr.5596 din 14 decembrie 2004)

Prin sentinţa civilă nr.156/C din 3 februarie 2004, Tribunalul Argeș, Secţia comercială și de contencios administrativ a respins acţiunea F.Coop. Argeș împotriva R. N. P. R., Direcţia Silvică Pitești, cu motivarea că reclamanta nu a deţinut terenul sub titlu de proprietar și a fost un simplu detentor precar, că nu a invocat nici unul dintre motivele de dobândire a dreptului de proprietate, astfel că s-a apreciat că simpla folosinţă nu îi conferă un drept de proprietate asupra terenului, nefiind întrunite cerinţele art.111 C.proc. civ.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Pitești, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.133 A/C din 19 aprilie 2004.

În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut lipsa interesului legitim, juridic, născut și actual, personal și direct al reclamantei pentru a solicita consolidarea dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, excepţie de fond absolută și peremptorie ce nu a fost examinată de către instanţa de fond în condiţiile art.137C.proc. civ. și care face de prisos examinarea motivelor de apel invocate de reclamantă.

În temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ., reclamanta a declarat recurs.

Criticile formulate vizau lipsa temeiului legal în pronunţarea soluţiei atacate și darea ei cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul că interesul legitim în considerarea proprietăţii există și este motivat de împrejurarea că deţine posesia asupra terenului din anul 1968 în folosinţă gratuită, fiind o posesie utilă, în condiţiile art.1890 C.civ.

Mai susţine recurenta că interesul rezidă și din faptul că a construit pe teren un Complex Comercial Turistic, intabulat la Judecătoria Pitești așadar fiind proprietar al unor imobile, construite pe un teren al cărui proprietar solicită să fie declarat prin hotărâre judecătorească.

Recursul este nefondat.

Îndreptăţirea și, totodată, posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicţie și de a pune în mișcare activitatea pentru înfăptuirea justiţiei într-un raport juridic concret este justificată, între altele și de dovedirea interesului așa cum în mod corect au reţinut ambele instanţe.

În cazul acţiunii în constatare, condiţia interesului nu este satisfăcută de interesul material, vizat de reclamantă, ci de evitarea unor litigii ulterioare, lipsite de orice utilitate, în condiţiile existenţei unui drept subiectiv, ocrotit de lege, al cărei titular partea probează a fi.

Or, reclamanta invocă un drept de proprietate, inexistent, în raport cu împrejurarea că actul normativ invocat de parte nici nu a constituit un drept de proprietate în favoarea acesteia, în condiţiile art.645 C.civ. și nici nu are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce, în raport cu care să poată fi invocate dispoziţiile art.1890C.civ.

Drept urmare, respingând apelul și menţinând sentinţa primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut în art.304 pct.9 C. proc. civ., invocat de reclamantă.

În consecinţă, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.