Inadmissibility of ordinary appeal against a final decision rendered on annulment

Contestaţie în anulare. Hotărâre irevocabilă. Recurs. Inadmisibilitate

C.proc.civ.,art.299.art.320 alin.(3),art.377 alin.(2).

Din coroborarea art.320 alin.(3) C.proc.civ., potrivit căruia hotărârea dată în contestaţie este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, cu art.377 alin. (2) C.proc.civ., potrivit căruia, sunt considerate hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs, și în conformitate cu dispoziţiile art.299 C.proc.civ, rezultă că , în speţă, decizia atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată de o instanţă de recurs și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs ordinar, așa încât recursul la recurs a fost respins, ca inadmisibil. În consecinţă, decizia pronunţată în contestaţie este irevocabilă ca și hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată contestaţia , și prin urmare recursul declarat de contestatoare împotriva unei astfel de decizii este, de asemenea, inadmisibil, fiind respins ca atare.

(Secţia comercială, decizia nr.5189 din 2 decembrie 2004)

Prin sentinţa civilă nr.5274 din 20 noiembrie 2001, Judecătoria Pașcani, judeţul Iași, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Pașcani, prin administrator, O. V., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Pașcani, pe care a obligat-o să plătească reclamantei despăgubiri, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse la imobilul cu destinaţie de micro-brutărie situat în Pașcani, str. E. S., în incinta halei centrale agroalimentare.

Instanţa a respins excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune, precum și excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei de soluţionare a cauzei.

Apelul declarat de către pârâtă a fost admis, prin decizia nr.41/E din 30 mai 2002, pronunţată de Tribunalul Iași și ca urmare hotărârea primei instanţe a fost anulată, cu menţinerea cauzei spre rejudecare, în primă instanţă de către Tribunalul Iași, care a reţinut în fundamentarea soluţiei, că Judecătoria Pașcani a procedat la soluţionarea pricinii, faţă de natura raportului juridic dedus judecăţii și valoarea pretenţiilor (peste 10.000.000 lei) cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competenţa materială a instanţelor judecătorești.

În urma admiterii cererii de strămutare formulată de reclamantă C.S.J., Secţia Comercială, a dispus scoaterea dosarului de pe rolul Tribunalului Iași, conform încheierii din 14 ianuarie 2003 și înaintarea acestuia Tribunalului Botoșani.

Prin încheierea din 12 mai 2003, Tribunalul Botoșani, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, a dispus în temeiul art.244 pct.1 C. proc. Civ., suspendarea judecării cauzei până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunţată în dosarul aflat la Tribunalul Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, soluţionarea pricinii depinde de un drept ce face obiectul dosarului Tribunalului Iași, privind obligarea reclamantei de a-și ridica lucrările efectuate în spaţiul comercial situat în Pașcani str. E.S.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, susţinând că dezlegarea pricinii ce face obiectul dosarului Tribunalului Botoșani, nu depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, respectiv a celui ce formează obiectul dosarului Tribunalului Iași, în care a fost chemată în judecată de către pârâtă, pentru a ridica doar trei dintre lucrările efectuate de ea asupra spaţiului, deși acestea sunt mult mai numeroase, și s-ar impune suspendarea judecăţii acelei cauze, până la soluţionarea celei de faţă.

Prin decizia nr.509 din 17 iulie 2003 (irevocabilă), Curtea de Apel Suceava, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, a admis recursul declarat de reclamantă și a modificat încheierea atacată și în rejudecare, a respins ca nefondată cererea pentru suspendarea judecăţii cauzei, instanţa de recurs reţinând că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art.244 pct.1 C. proc. civ., întrucât prezenta cauză, a Tribunalului Botoșani, nu depinde de soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul Tribunalului Iași, care are ca obiect obligaţia de a face, și ca atare soluţia respectivă nu are o influenţă hotărâtoare asupra dreptului ce formează obiectul cauzei de faţă, a Tribunalului Botoșani.

Împotriva deciziei pronunţată în recurs de Curtea de Apel Suceava, pârâta a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art.317 alin.(1) și art.319 C. proc.civ., susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât la data de 17 iulie 2003, când a fost stabilit singurul termen pentru soluţionarea recursului, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatoarea, în sensul că apărătorul ales a fost în imposibilitate de a se prezenta pentru a susţine cauza.

De asemenea, contestatoarea a invocat nulitatea deciziei și în raport cu faptul că în perioada iulie – august a fost vacanţă judecătorească și ca atare hotărârile pronunţate în perioada menţionată, pe fond, sunt lovite de nulitate.

Prin decizia nr.553 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Suceava, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, a respins ca nefondată contestaţia în anulare, reţinând cu privire la primul motiv, prin care s-a invocat nelegala citare, că acesta nu poate fi primit în contextul în care pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, în recurs, exista atât ștampila societăţii cât și semnătura persoanei abilitată să primească actul de procedură.

Cu privire la celelalte argumente invocate în legătură cu imposibilitatea apărătorului său de a se prezenta să susţină cauza ca și cel referitor la vacanţa judecătorească, instanţa a reţinut, că acestea nu se circumscriu, nici unuia dintre textele invocate în cerere, art.317 sau 318 C. proc. civ.

Împotriva acestei ultime decizii, pârâta a declarat recurs, invocând ca motiv de casare dispoziţiile art.304 pct.9 C. proc. civ..

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susţinut că, decizia pronunţată în contestaţie este greșită, deoarece deși instanţa a reţinut corect că procedura de citare a fost legal îndeplinită (pentru termenul de la 17 iulie 2003), ca urmare a aplicării pe dovada de citare a ștampilei societăţii și semnăturii primitorului actului de procedură, totuși, aceasta a respins cererea formulată de apărătorul său, privind acordarea unui nou termen, pe motiv că acesta se află în concediu legal de odihnă, astfel că în aceste circumstanţe, a fost lipsită de a-și formula o apărare corespunzătoare în recurs.

Sub aspectul admisibilităţii, se constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează:

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art.320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art.299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art.377 alin.(2) pct.4 din codul menţionat, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

În speţă, decizia atacată cu contestaţie, a fost pronunţată de o instanţă de recurs, și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs ordinar, sau altfel spus, nu este admisibil recursul la recurs.

În consecinţă, constatându-se că decizia nr.553 din 4 septembrie 2003, pronunţată în contestaţie, de Curtea de Apel Suceava, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, este irevocabilă, la fel ca și hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată contestaţia, iar recursul declarat de contestatoare împotriva deciziei este inadmisibil, a fost respins ca atare.