Exclusion of LLC shareholder for non-compliance with mandatory capital increase: statutory sanction of dissolution bars excludable grounds

Societate comercială cu răspundere limitată. Dizolvare. Excludere asociat. Motive

Legea nr.31/1990, art.217

În art.217 din Legea nr.31/1990, republicată, se prevăd limitativ cazurile de excludere a asociaţilor în cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, între care se află cele menţionate la lit.a) și d) din textul precizat, referindu-se la excluderea asociatului pus în întârziere, care nu aduce aportul la care s-a obligat și asociatul administrator care comite fraude în dauna societăţii sau se servește de semnătura societăţii ori de capitalul social în folosul său (sau a altora).

Cum, sancţiunea prevăzută prin O.U.G.nr.32/1997, pentru nedepunerea de capital social majorat până la termenul stabilit este dizolvarea societăţii, rezultă că neîndeplinirea acestei obligaţii de către asociat nu poate conduce la excluderea sa din societate.

(Secţia Comercială,decizia nr.4211 din 28 octombrie 2004)

Notă: Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale a fost republicată (M.Of. nr.1066 din 17 noiembrie 2004), dându-se articolelor o nouă numerotare.Astfel,art.217 din forma anterioară a legii a devenit art.222

Reclamantul D.I., în calitate de asociat administrator al SC K. I. E. SRL Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâţii R. D. I. și SC K.I. E. SRL Cluj Napoca, solicitând instanţei să dispună excluderea din societate a asociatei R.D.I., în baza art.217 lit.a) din Legea nr.31/1990 republicată, și continuarea activităţii societăţii sub forma de societate cu răspundere limitată cu asociat unic, conform art.6 din contractul de societate.

Prin sentinţa civilă nr.1842/C din 12 octombrie 2000, Tribunalul Cluj , Secţia Comercială și Contencios Administrativ a admis acţiunea, instanţa reţinând că deși reclamantul a notificat-o succesiv pe pârâtă să participe la majorarea capitalului social, conform reglementărilor legale, acesta nu a dat curs notificărilor primite.

Curtea de Apel Cluj, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.77 din 17 februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâtele R. D. I. și SC K. I. E. SRL împotriva sentinţei nr.1842 din 12 octombrie 2000, pe care a schimbat-o în întregime în sensul că a respins acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că respectarea dispoziţiei imperative de majorare a capitalului social, în condiţiile O.U.G. nr.32/1997, prin care s-a prevăzut un termen limită pentru efectuarea acestei operaţiuni, era sancţionată cu dizolvarea societăţii și nicidecum cu excluderea.

Instanţa de apel a mai reţinut că, în speţă, nu s-a făcut dovada refuzului de a da curs notificării și s-au depus acte noi înăuntrul termenului de pronunţare, cu ajutorul cărora s-a făcut dovada majorării capitalului social și implicit a îndeplinirii condiţiilor legale de funcţionare.

Curtea de Apel Cluj, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.77 din 17 februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâtele R. D. I. și SC K. I. E. SRL împotriva sentinţei nr.1842 din 12 octombrie 2000, pe care a schimbat-o în întregime în sensul că a respins acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că respectarea dispoziţiei imperative de majorare a capitalului social, în condiţiile O.U.G. nr.32/1997, prin care s-a prevăzut un termen limită pentru efectuarea acestei operaţiuni, era sancţionată cu dizolvarea societăţii și nicidecum cu excluderea.

Instanţa de apel a mai reţinut că, în speţă, nu s-a făcut dovada refuzului de a da curs notificării și s-au depus acte noi înăuntrul termenului de pronunţare, cu ajutorul cărora s-a făcut dovada majorării capitalului social și implicit a îndeplinirii condiţiilor legale de funcţionare.

Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamantul a declarat recurs, invocând ca motive de casare dispoziţiile art.304 pct.10 C. proc. civ. susţinând că, atâta timp cât intimata nu a depus, deși a fost notificată succesiv în acest sens cu perspectiva dizolvării societăţii comerciale, cota aferentă privind majorarea capitalului social până la nivelul stabilit prin actele normative în vigoare la acea dată (O.U.G. nr.32/1997), această împrejurare atrage excluderea din societate, în temeiul art.217 lit. a) din Legea nr.31/1990 republicată, care prevede că asociatul pus în întârziere, pentru neefectuarea vărsământului aportului subscris poate fi exclus din societate.

Atitudinea intimatei, în sensul arătat, oglindește lipsa unei veritabile affectio societatis, care trebuie să stea la baza constituirii și a funcţionării oricărei societăţi comerciale, împrejurare care putea conduce, în opinia recurentului( contrar celor reţinute de instanţa de apel), la excluderea intimatei din societate, astfel că, soluţia pronunţată în apel, de admitere a apelului pârâtei și respingere pe fond a acţiunii, este criticabilă.

Recursul nu este fondat.

Prin art.217 din Legea nr.31/1990 republicată, se prevăd limitativ cazurile de excludere a asociaţilor în cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, între care se află cele menţionate la lit. a) și d) din textul legal precizat, ce se referă la excluderea asociatului, care pus în întârziere nu aduce aportul la care s-a obligat și respectiv la situaţia în care asociatul administrator comite fraude în dauna societăţii sau se servește de semnătura societăţii sau de capitalul social în folosul lui sau a altora.

În speţă, nu sunt aplicabile aceste texte legale, întrucât cererea de excludere a intimatei a fost întemeiată pe faptul că aceasta nu ar fi respectat dispoziţiile imperative de majorare a capitalului social, în condiţiile O.U.G. nr.32/1997, prin care s-a prevăzut un termen limită pentru îndeplinirea acestei dispoziţii legale.

Cum, sancţiunea prevăzută prin O.U.G. nr.32/1997, pentru nedepunerea majorării de capital social până la termenul stabilit este dizolvarea societăţii, rezultă că neîndeplinirea acestei obligaţii, de către asociat nu poate conduce la excluderea sa din societate.

Având în vedere că nici unul dintre motivele invocate de reclamant,de excludere a pârâtei din SC K.I.E. SRL, nu a avut suport legal, recursul a fost respins ca nefondat.