Termination of a joint venture agreement: prospective vs. retroactive effect for partially performed successive-execution contracts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the bank-patient, upholding the lower courts' order to terminate the joint venture agreement and evict the bank from the plaintiff's premises. The dispute arose from a 1992 joint venture contract where the bank failed to deliver a stock package and annual dividends, leading the plaintiff's judicial administrator to seek termination and eviction. The court held that the contract was valid and had produced partial effects, so the termination operated prospectively from the date of the judicial decision rather than retroactively, distinguishing this from rescission for initial defects. The decisive legal basis was the contractual termination clause for non-performance and the doctrine that terminating a valid, successive-execution contract with partial performance extinguishes obligations for the future only.
Legislator headnote
AI generatedTermination of a joint venture agreement: prospective vs. retroactive effect for partially performed successive-execution contracts: Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs (la 13 iunie) 2003, în temeiul art.304 pct.7, 9 și 10 C.proc. civ., susţinând că instanţa a interpretat greșit contractul de asociere în participaţiune, întrucât nu suntem în prezenţa unei rezilieri, ci a rezoluţiunii contractului.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contract de asociere în participaţiune. Reziliere. Efecte
Prin contractul de asociere în participaţiune, contract valid la data încheierii și care și-a produs efectele în parte, părţile au prevăzut rezilierea acestuia pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate.Ca urmare,desfiinţarea acestui contract cu executare succesivă nu poate interveni decât pentru viitor, din ziua pronunţării rezilierii și nu operează pentru trecut,nefiind vorba de neregularităţi sancţionate cu rezoluţiunea.
(Secţia comercială,decizia nr.4033 din 26 octombrie 2004)
Tribunalul Timiș, prin sentinţa civilă nr.1337/PI din 20 septembrie 2000, a admis acţiunea reclamantei Coop.I. Timișoara, prin administrator judiciar SC R.V.A. SA, împotriva pârâtei Banca D. F. S.A. Cluj, sucursala Timiș și a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune precum și evacuarea pârâtei din spaţiul proprietatea reclamantei situat în Timișoara.
Prin decizia civilă nr.342 din 2 aprilie 2001, Curtea de Apel Timișoara, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei și a respins apelul pârâtei împotriva aceleiași sentinţe, precum și cererea de intervenţie a SC C.A.S. S.R.L Timișoara.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, iar C.S.J. Secţia Comercială, prin decizia nr.6699 din 12 noiembrie 2002, a admis recursul, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, reţinându-se, faţă de necomunicarea sentinţei, că în mod greșit s-a reţinut depășirea termenului de recurs.
În rejudecare după casare, Curtea de Apel Timișoara, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.18/A din 5 mai 2003, a respins apelul pârâtei.
În pronunţarea acestei decizii s-a reţinut că hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune și evacuarea pârâtei din spaţiu ce constituie obiectul contractului, este temeinică și legală. Pârâta nu și-a îndeplinit obligaţiile din contract, de a pune la dispoziţia reclamantei un pachet de acţiuni echivalent cu valoarea imobilului (30 milioane lei), precum și obligaţia de a vărsa anual dividendele cuvenite acestor acţiuni.
S-a mai reţinut că, prin contract, nu s-a prevăzut nici o situaţie exoneratoare de răspundere în îndeplinirea obligaţiilor asumate (situaţii de faliment, reorganizare).
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs (la 13 iunie) 2003, în temeiul art.304 pct.7, 9 și 10 C.proc. civ., susţinând că instanţa a interpretat greșit contractul de asociere în participaţiune, întrucât nu suntem în prezenţa unei rezilieri, ci a rezoluţiunii contractului.
. Recursul este nefondat.
Prin contract părţile au prevăzut rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate.
Pronunţarea rezilierii contractului de către instanţă s-a întemeiat pe analizarea clauzelor și a efectelor asocierii în participaţiune.
Contractul a fost valid la data încheierii în 1992, și-a produs efectele în parte, pârâta recurentă beneficiind de folosinţa imobilului, iar reclamanta încasând o mică parte din dividende, în avans, 14 milioane lei, după cum susţine chiar recurenta. Ca urmare, desfiinţarea contractului, cu executare succesivă, determinat de neîndeplinirea obligaţiilor uneia din părţi, intervine pentru viitor, din ziua pronunţării rezilierii și nu operează pentru trecut, nefiind neregularităţi sancţionate cu rezoluţiunea.
În consecinţă, recursul declarat de pârâtă a fost respins.