Paulian action upheld as sales revoked after fraudulent transfers aimed to frustrate creditor's execution.
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed both appeals and upheld the trial and appellate decisions, which had favored the creditor by revoking two sale contracts under the paulian action and ordering return of the goods. The dispute arose when the debtor, after the creditor obtained an enforceable title, fraudulently sold assets to a company whose administrator was a close relative of the debtor's administrator, seeking to hinder enforcement of the creditor's claim. The decisive legal basis was that, under art. 975 of the Civil Code, the paulian action requires both prejudice to the creditor and fraud, with fraud understood not as contractual dolus but as the debtor knowing of the act's harmful result for the creditor; the courts found this condition met because both parties knew the transfers aimed to defeat the creditor's execution.
Legislator headnote
AI generatedart.975 C. civ; Paulian action upheld as sales revoked after fraudulent transfers aimed to frustrate creditor's execution: Recurenta S.C. N. I. SRL a susţinut că admiterea acţiunii s-a făcut cu nesocotirea art.975 C. civ., întrucât nu s-a făcut dovada prejudicierii drepturilor creditoarei reclamante, care putea urmări silit și alte bunuri și creanţe de la partenerii contractuali.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Acţiunea pauliană. Condiţia fraudei
C.civ., art.975
Pentru exercitarea acţiunii pauliene, determinantă este prejudicierea intereselor creditoarei de către debitoare, ca rezultat al unei fraude, condiţie îndeplinită în speţă, prin actele de înstrăinare a bunurilor către o societate comercială al cărui administrator era membru al familiei administratorului vânzătoarei, urmărindu-se împiedicarea creditorului în executarea creanţei.
(Secţia Comercială,decizia nr.3833 din 19 octombrie 2004)
Tribunalul Botoșani, prin sentinţa civilă nr.1059 din 7 noiembrie 2003 a admis acţiunea revocatorie formulată de reclamanta S.C. U. SA Iași și a dispus desfiinţarea contractelor de vânzare cumpărare nr.1011 din 19 septembrie 2001 și nr.1010 din 19 septembrie 2001, încheiate de pârâta S.C. N. I. SRL jud.Botoșani, în calitate de vânzătoare și pârâta S.C. A.I. SRL, jud.Botoșani, în calitate de cumpărătoare, cu obligaţia restituirii bunurilor ce au făcut obiectul vânzărilor.
S-a reţinut, că acţiunea reclamantei, în calitate de creditoare a pârâtei S.C. N. I. SRL, întemeiată pe art.975 C. civ. este justificată, întrucât debitoarea, prin actele de înstrăinare a bunurilor din patrimoniu, a căutat să împiedice executarea silită a titlului executor deţinut de reclamantă.
Apelul declarat de pârâte a fost respins de Curtea de Apel Suceava, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.54 din 22 aprilie 2004.
În motivarea hotărârii s-a respins critica pârâtei S.C. N. I. SRL privind nedovedirea insolvabilităţii sale, instanţa a reţinut că determinantă în acţiunea pauliană este intenţia prejudicierii intereselor creditoarei, or, în cauză, s-a făcut dovada acestei condiţii, prin încheierea celor două contracte de vânzare cumpărare.
A fost înlăturată susţinerea apelantei S.C. A. I. SRL, că nu a cunoscut intenţia vânzătoarei de prejudiciere a creditoarei reclamante, instanţa reţinând că administratorii pârâtelor sunt rude apropiate și au urmărit, cu bună știinţă, conservarea patrimoniului debitoarei S.C. N. I.SRL.
Ambele pârâte au declarat recurs.
Recurenta S.C. N. I. SRL a susţinut că admiterea acţiunii s-a făcut cu nesocotirea art.975 C. civ., întrucât nu s-a făcut dovada prejudicierii drepturilor creditoarei reclamante, care putea urmări silit și alte bunuri și creanţe de la partenerii contractuali.
Recurenta S.C. A.I. SRL a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu s-a făcut dovada că a cunoscut că actul încheiat o prejudiciază pe reclamantă și că vânzătoarea debitoare a urmărit fraudarea acesteia.
Recursurile sunt nefondate .
Pentru exercitarea acţiunii pauliene, trebuie ca actul debitoarei să prejudicieze creditoarea și să fie rezultatul unei fraude.
Instanţele de fond și apel, pe baza probelor, au reţinut întemeiat existenţa acestei condiţii.
Prejudicierea creditoarei a rezultat din neachitarea creanţei, iar după investirea cu formulă executorie a titlului, la 7 septembrie 2001, debitoarea a încheiat actele de înstrăinare a bunurilor, la 19 septembrie 2001, în mod fraudulos, către o societate comercială al cărui administrator era un membru al familiei administratorului vânzătoarei pârâte.
Noţiunea de fraudă – condiţie a acţiunii pauliene – are un înţeles special, nu se confundă cu dolul contractual, ci, este suficient ca debitorul să fi avut cunoștinţă de rezultatul păgubitor al actului faţă de creditor.
Instanţele au apreciat că ambele pârâte au cunoscut că actele de înstrăinare aveau drept scop împiedicarea creditorului în executarea creanţei. În consecinţă, recursurile au fost respinse ca nefondate.