Objection to execution of promissory note: deadline runs from actual receipt, requiring analysis of motion to restore terms for defective service
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice ruled in favor of the debtor, quashing the appellate decision and remanding the case for retrial, thereby allowing the debtor to prevail by establishing that the objection to execution was not time-barred due to a valid motion to restore terms that lower courts failed to analyze. The dispute involved a debtor's challenge to the forced execution of a promissory note, arguing that the five-day statutory deadline for filing an opposition had not expired because the summons was merely posted on the door while the debtor was on statutory annual leave, meaning the debtor had not actually received the document. The decisive legal basis comprised Article 62 of Law No. 58/1934, which explicitly starts the five-day deadline for opposing execution from the date of actual receipt by the debtor rather than mere procedural communication, and Articles 90–95 and 387 of the Code of Civil Procedure regarding the proper service of acts and the necessity of a summons, which collectively necessitated the analysis of the debtor’s request for restoration of terms.
Legislator headnote
AI generatedart.62 C.proc.civ, art.62 din Legea nr.58/1934, art.921 C.proc. civ, art.387 C.proc. civ; Objection to execution of promissory note: deadline runs from actual receipt, requiring analysis of motion to restore terms for defective service: Instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 9548/2003 a aceleiași judecătorii a fost încuviinţată executarea silită a biletului la ordin, iar biroul executorului judecătoresc a început executarea, emiţând o somaţie la data de 23 august 2003, în timp ce contestatorul a formulat cererea la data de 2 septembrie 2003, peste termenul de 5 zile prevăzut de art.62 din Legea 58/1934.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contestaţie la executare. Bilet la ordin. Comunicarea somaţiei. Cerere de repunere în termen
Legea nr.58/1934, art.62
C.proc.civ., art.90-95, art. 387
Potrivit art.62 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, opoziţia la executare poate fi intentată în termen de 5 zile de la data primirii somaţiei de executare de către debitor iar nu de la data comunicării actului de procedură, or, din moment ce somaţia de executare a fost afișată pe ușa contestatorului cât timp acesta se afla în perioada concediului legal de odihnă înseamnă că nu a luat cunoștinţă de aceasta și trebuie analizată cererea de repunere în termen.
(Secţia Comercială, decizia nr.3577 din 12 octombrie 2004)
Prin contestaţia la executare SC F. D. SRL Botoșani a cerut, în contradictoriu cu intimata SC V. SRL Galaţi, anularea formelor de executare și desfiinţarea titlului executoriu, biletul la ordin, care nu a fost semnat și ștampilat, ci numai completat de intimată.
Judecătoria Botoșani, prin sentinţa civilă nr.6048 din 12 noiembrie 2003, a admis excepţia tardivităţii opoziţiei la executare, a anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării și a respins contestaţia.
Instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 9548/2003 a aceleiași judecătorii a fost încuviinţată executarea silită a biletului la ordin, iar biroul executorului judecătoresc a început executarea, emiţând o somaţie la data de 23 august 2003, în timp ce contestatorul a formulat cererea la data de 2 septembrie 2003, peste termenul de 5 zile prevăzut de art.62 din Legea 58/1934.
Curtea de Apel Suceava, soluţionând apelul declarat de contestatoare, prin decizia 681 din 18 martie 2004, a respins ca nefondată cererea, considerând că cererea de suspendare a executării nu a fost timbrată, încât instanţa de fond să o poată analiza, iar opoziţia la executare a fost formulată după expirarea termenului stabilit de lege.
Contestatoarea a declarat recurs, considerând hotărârile judecătorești pronunţate nelegale și netemeinice întrucât taxele de timbru stabilite de instanţă au fost corect plătite, iar comunicarea somaţiei de executare a încălcat prevederile art.921 C.proc. civ.
Somaţia a fost afișată pe ușa destinatarului cât timp acesta se afla în concediu legal de odihnă.
Recurenta a depus și decizia civilă nr. 2077 din 30 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, prin care a fost admis apelul contestatoarei și s-a respins cererea de investire cu formulă executorie a titlului executoriu și cererea de încuviinţare a executării silite.
Recursul este fondat.
Dispoziţiile art.387 C.proc. civ. stabilesc obligaţia emiterii unei somaţii, pentru ca executorul judecătoresc să poată începe executarea.
Comunicarea actelor de procedură trebuie să respecte dispoziţiile art.90-95 C.proc.civ. iar executorul a îndeplinit procedura de comunicare a somaţiei prin afișare la ușa destinatarului, întrucât nici o persoană nu a fost găsită.
Printre motivele invocate în apel, contestatorul a precizat că în perioada 20 – 31 august 2003 se afla în concediul legal de odihnă, situaţie în care a considerat că termenul curge de la data la care a luat cunoștinţă. Caracterul acestei motivări, pune în discuţie o cerere de repunere în termen, pe care instanţa de apel nu a analizat-o.
În aceeași măsură, instanţele au evitat analiza textului art.62 din Legea 58/1934, care stabilește că termenul de 5 zile curge de la primirea somaţiei de către debitor iar nu de la comunicarea actului de procedură.
De aceea, în vederea soluţionării cererii de repunere în termen, s-a casat decizia civilă nr. 681 din 18 martie 2004 și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Botoșani.