Concession contract nullity: commercial nature and material jurisdiction under Art. 56 of the Commercial Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, quashed the decisions of both the lower court and the court of appeal, and referred the case to the Braila Tribunal, ruling that the local court lacked material jurisdiction to hear the matter in the first instance. The dispute concerned an action to establish the absolute nullity of a concession contract between a local council and a limited liability company, along with reconventional claims for unpaid fees and usage value, which the lower civil courts had dismissed based on statutory interpretations of budgetary claims and addendum agreements. The decisive legal basis was Article 56 of the Commercial Code, which establishes that if a legal act is commercial for only one party, the commercial law applies to all contracting parties; consequently, because the concession contract was commercial for the lessee, the entire litigation fell under commercial jurisdiction, requiring the initial proceeding to be conducted before a tribunal rather than a local court.
Legislator headnote
AI generatedConcession contract nullity: commercial nature and material jurisdiction under Art. 56 of the Commercial Code: La data de 29 aprilie 2004, pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art.301 și 303 C.proc.civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contract de concesiune.Acţiune în constatarea nulităţii absolute. Natura juridică. Competenţă materială
C.com., art. 56
Având în vedere natura comercială a cauzei prin care se solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune, întrucât pentru cesionar contractul este comercial, se aplică legea comercială pentru toate părţile contractante, conform art.56 C.com. iar competenţa materială de soluţionare a litigiului aparţine tribunalului, în primă instanţă.
(Secţia comercială, decizia nr.3202 din 30 septembrie 2004)
Prin sentinţa civilă nr. 4858 din 30 octombrie 2003, Judecătoria Brăila a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R. C. SRL Brăila, împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BRĂILA și cererea reconvenţională formulată de pârât , reţinând că în cauză nu poate fi constatată nulitatea absolută a contractului de concesiune întrucât aceasta presupune încheierea unui act nevalabil, care nu a respectat o normă ce ocrotește un interes general. Mai mult, cauzele de nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de lege, or, prin contractul de concesiune, reclamanta a înţeles să dea posibilitatea pârâtei să achite taxa respectivă într-un termen determinat, iar reclamanta și-a asumat această obligaţie.
Cât privește cererea reconvenţională de obligare a reclamantei-pârâte la plata sumei de 448.037.297 lei, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr.61/2002, modificată, în sensul că suma reprezintă o creanţă bugetară, iar recuperarea acesteia este supusă normelor speciale în materie.
referitoare la regimul concesiunilor, respectiv prin actul adiţional nr.1, de reziliere a contractului de concesiune, părţile au convenit și asupra daunelor datorate, astfel că pretenţia reactualizării sumei cu titlu de participare la licitaţie este nefondată, actul adiţional fiind semnat fără obiecţiuni.
Pentru acest considerent a fost respinsă și critica reclamantei din faza procesuală a apelului prin întâmpinare, privind nedatorarea vreunei sume. În ceea ce privește contravaloarea folosinţei terenului, care nu a făcut obiectul actului adiţional, pârâta nu a produs nici o probă asupra întinderii acestuia, așa cum a reţinut Curtea de Apel Galaţi, astfel că și această critică a fost respinsă.
La data de 29 aprilie 2004, pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art.301 și 303 C.proc.civ.
La termenul de judecată din 30 septembrie 2004, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei în soluţionarea litigiului, în raport cu natura comercială a cauzei.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea a reţinut că în cauză obiectul dedus judecăţii îl constituie contractul de concesiune încheiat între Consiliul Local Municipal Brăila și SC R C. SRL Brăila, a cărui nulitate absolută s-a cerut a fi constatată, precum și pretenţiile derivând din neexecutarea acestui contract.
Natura juridică a cauzei este comercială, în raport cu prevederile art.56 C. com., care stipulează următoarele:”Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuși, în ce privește acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor și de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Prin urmare, în speţă, procesul prin care se cere constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune, contract comercial pentru cesionar, urmează a fi judecat potrivit regulilor comerciale, în considerarea prevederilor art.56 C.com..
În consecinţă, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei în soluţionarea pricinii în fond, a admis recursul, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Brăila.