Taxpayer challenge to lease nullity and procedural defense rights via service by posting

Dreptul la apărare. Nulitatea actelor de procedură

C.proc.civ., art. 921,art.100,art. 107, art.156

Dreptul la apărare este asigurat atât prin acordarea termenului solicitat, în conformitate cu art.156 C.proc.civ. cât și prin îndeplinirea procedurii de citare, prin afișare, atunci când se constată lipsa oricărei persoane la sediul persoanei juridice, conform art.921 , astfel că, fiind respectate prevederile art.100 și art.107, nu se justifică sancţiunea nulităţii actelor de procedură.

(Secţia comercială, decizia nr.3198 din 30 septembrie 2004)

Reclamanta A.S. C. Sebeș a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. Sebeș pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între părţi, întrucât spaţiul închiriat de pârâtă în Sebeș nu este proprietatea acesteia .

Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr.1422 din 11 decembrie 2003, a respins acţiunea, după ce a constatat că nu sunt motive de nulitate a contractului întrucât spaţiul i-a fost concesionat pârâtei prin H.C.L. Sebeș nr.121/2001.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia care, prin decizia nr.110 din 2 aprilie 2004, a reţinut că pârâta are calitatea de locator ca urmare a transmiterii spaţiului prin concesiune, potrivit H.C.L. nr.121 din 26 iunie 2002. În acest context, s-a apreciat că pârâta era îndreptăţită să încheie contractul de închiriere și nu sunt motive care să atragă nulitatea absolută.

Împotriva deciziei , reclamanta a declarat recurs cerând, în baza prevederilor art.312 alin.(3) coroborat cu art.304 (5) raportat la art.921 C. proc. civ., casarea deciziei pronunţată în apel și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar, potrivit art.304 (8) (9) (10) C. proc. civ., modificarea deciziei civile nr.110/2004, admiterea apelului și pe cale de consecinţă schimbarea sentinţei fondului, în sensul constatării nulităţii absolute a contractului de închiriere încheiat la data de 20 ianuarie 2000.A susţinut că instanţa de apel a judecat apelul în lipsa sa, deși în cauză a fost acordat un singur termen, în conformitate cu art.156 (1) C. proc. civ., nu patru termene, cum a reţinut instanţa.

În susţinerea aceluiași motiv, reclamanta a precizat că data de 2 aprilie 2004, când a fost acordat termenul, a fost declarată zi nelucrătoare și în aceste condiţii nu putea să bănuiască faptul că se va judeca apelul.

Prin urmare actul dedus judecăţii a fost interpretat greșit și au fost nesocotite probele din dosarul de fond, unde se afla depus C.F nr.2 Sebeș, pentru a demonstra că pârâta nu este proprietara imobilului închiriat.

A mai susţinut că la data încheierii contractului pârâta nu avea calitatea de locator a imobilului, emiterea H.C.L.nr. 121/26 iunie 2001 fiind ulterioară datei încheierii contractului , de 20 ianuarie 2000.

Recursul este nefondat.

Prima critică ce vizează nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de citare, în sprijinul căreia reclamanta a invocat dispoziţiile art.92 (1) C. proc. civ., este nefondată, întrucât procedura a fost realizată prin afișare.

Comunicarea citaţiei, dispune art.921 C. proc. civ., se realizează prin afișare atunci când se constată „lipsa oricărei persoane la sediul acestora”.

A rezultat că reclamantei i s-a asigurat dreptul de apărare atât prin acordarea termenului solicitat în conformitate cu art.156 C. proc. civ. cât și prin citarea părţii pentru termenul fixat în urma solicitării acesteia.

Dovada de primire a citaţiei respectă prin menţiunile pe care le poartă prevederile art.100 C. proc. civ., așa încât instanţa de apel nu s-a aflat în situaţia de a amâna judecata pe motiv că reclamanta apelantă nu a fost citată cu respectarea cerinţelor impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii, așa cum dispune art.107 C. proc. civ..

În consecinţă, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul a fost respins.