Commercial debt litigation: satisfaction of mandatory pre-litigation conciliation via payment summons and post-filing conciliation under Art. 7201 CPC
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the creditor's appeal, quashed the Court of Appeal's decision that had dismissed the action as premature, and remanded the case to the first-instance court for judgment on the merits. The dispute concerned a commercial debt claim where the lower courts had rejected the lawsuit based on the defendant's exception that the mandatory pre-litigation direct conciliation procedure under Article 7201 of the Code of Civil Procedure was not completed prior to filing the statement of claim. The decisive legal holding established that the legislative purpose of Article 7201—simplifying and decongesting monetary disputes—is satisfied if conciliation occurs during a prior payment summons procedure or even if the formal conciliation step is performed after the lawsuit is filed but before the first hearing date, provided the parties' intent to resolve the matter amicably was genuinely attempted.
Legislator headnote
AI generatedart.7201 C.proc. civ; Commercial debt litigation: satisfaction of mandatory pre-litigation conciliation via payment summons and post-filing conciliation under Art. 7201 CPC: Prima instanţă a reţinut, în temeiul art.7201C.proc.civ., că procedura concilierii directe între părţi trebuie să aibă loc înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, or, în cauză, concilierea a avut loc la 6 septembrie 2002, după introducerea acţiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Acţiune prematur formulată. Procedura prealabilă a concilierii directe în litigiile comerciale evaluabile în bani. Somaţie de plată
C.proc.civ., art.7201
Raţiunea concilierii prealabile prevăzută de art.7201 C.proc. civ.,de a simplifica și degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească, ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă și într-un termen scurt, este practic realizată și atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somaţiei de plată sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată la instanţa competentă, până la primul termen de judecată.
(Secţia comercială, decizia nr.3184 din 30 septembrie 2004)
SC R. SA a chemat în judecată B. C. R., solicitând obligarea acesteia la plata în dolari (plătibilă în lei la cursul din ziua plăţii) a dobânzii legale aferente creanţei, constatată prin sentinţa civilă nr.3245/1999 a Tribunalului București, Secţia Comercială.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat Tribunalului București cu o cerere de somaţie de plată pentru suma pretinsă, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr.76 din 28 iunie 2002, instanţa reţinând că nu sunt întrunite cerinţele O.G. nr.5/2001.
Curtea de Apel București, Secţia a-V-a Comercială, prin sentinţa nr.28 din 23 februarie 2004, a admis excepţia invocată de către pârâtă cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe și a respins acţiunea ca prematur formulată.
Prima instanţă a reţinut, în temeiul art.7201C.proc.civ., că procedura concilierii directe între părţi trebuie să aibă loc înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, or, în cauză, concilierea a avut loc la 6 septembrie 2002, după introducerea acţiunii.
Prin recursul declarat, reclamanta a criticat această sentinţă, pe considerentul că, în cauză, pretenţiile și actele pe care se sprijină au fost comunicate pârâtei în cadrul procedurii somaţiei de plată prevăzută de O.G. nr.5/2001, precum și pentru faptul că între părţi s-a realizat efectiv o conciliere directă consemnată în procesul-verbal din 6 septembrie 2002, înaintea primului termen de judecată.
Recursul este fondat.
Raţiunea concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc.civ. este aceea de a simplifica și degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească, pretenţii ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă și într-un termen scurt.
Această raţiune este practic realizată și atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somaţiei de plată sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece esenţial este ca părţile, prin voinţa lor, exprimată neechivoc, să stăruie pentru a rezolva litigiul.
În cauză, pretenţiile reclamantei-creditoare, temeiul lor juridic și actele doveditoare pe care se sprijină au fost aduse la cunoștinţa pârâtei-debitoare prin cererea de somaţie de plată adresată Tribunalului București la 6 decembrie 2001 (anterior formulării acţiunii în pretenţii pe baza dreptului comun), dându-i-se astfel posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.
Totodată, din actele de la dosar a rezultat că reclamanta a convocat pe pârâtă la concilierea prevăzută de art.7201 C. proc. civ. prin actul din 22 august 2002, iar concilierea propriu-zisă s-a realizat la 6 septembrie 2002, ambele date situându-se înaintea primului termen de judecată fixat la 4 octombrie 2002.
Prin urmare, în cauză, scopul și finalitatea prevederilor art.7201 C. proc. civ. au fost aduse la îndeplinire, stabilindu-se că voinţa părţilor a fost și este de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă. De altfel, excepţia prematurităţii a fost ridicată de către pârâtă după un an și șase luni de la data introducerii acţiunii, timp în care s-au administrat probele , inclusiv expertiza contabilă.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă a fost admis, sentinţa atacată a fost casată și cauza a fost trimisă pentru judecarea fondului la Tribunalul București, devenit între timp competent să soluţioneze litigiul.