Sale with assignment of credit: vitiated consent and invalidity of non-delivery clause

Contract de vânzare-cumpărare cu cesiune de creanţă. Viciu de consimţământ.

C.civ., art.956

Pentru a se putea reţine viciul de consimţământ la încheierea contractului, ar fi trebuit să fie întrunite condiţiile prevăzute de art.956 C.civ. În speţă, contractul de vânzare-cumpărare cu cesiune de creanţă a fost încheiat între persoane juridice, prin reprezentanţii lor abilitaţi legal, și consimţământul nu a putut fi viciat prin violenţă iar în situaţia în care ar putea fi reţinută o ameninţare din partea uneia dintre părţile contractante aceasta fiind ulterioară încheierii contractului, în faza executării, exclude constatarea unei nulităţi absolute parţiale a contractului.

(Secţia comercială, decizia nr.2515 din14 septembrie 2004)

Reclamanta S.C. M. C. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâta SNP P. SA Sucursala Peco Dolj pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare cu cesiune de creanţă și a actului adiţional privind clauza ilicită referitoare la modalitatea de plată a preţului prin cesiunea unei creanţe.

Ulterior reclamanta și-a precizat acţiunea solicitând în subsidiar anularea contractului și actului adiţional referitor la cesiunea de creanţă, datorită vicierii consimţământului său.

Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr.1792 din 29 iunie 2001, a admis acţiunea precizată a reclamantei, a anulat în parte contractul de vânzare cumpărare din 24 iulie 2000 și actul adiţional, în ceea ce privește cesiunea de creanţă în sumă de 2.287.210.424 lei.

Prin decizia civilă nr.546 din 2 noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis recursul pârâtei, a schimbat sentinţa civilă și pe fond a respins acţiunea precizată a reclamantei.

Curtea de Apel Pitești la care a fost strămutată cauza, prin decizia civilă nr.308 din 25 aprilie 2002, a admis cererea de revizuire formulată de reclamantă, a schimbat în parte decizia, a admis recursul pârâtei împotriva hotărârii instanţei de fond și a trimis cauza spre rejudecare, în limitele admiterii cererii de revizuire.

După casare, Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.1860 din 7 noiembrie 2002, a admis cererea și a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare cu cesiune de creanţă, cu privire la cesiunea de creanţă și a obligat pe pârâtă la plata diferenţei de preţ reactualizată și dobânzi comerciale.

Recursul declarat de pârâtă, împotriva acestei soluţii, a fost respins de Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.245 din 24 februarie 2003.

Împotriva acestor din urmă hotărâri judecătorești, s-a declarat recurs în anulare, întrucât în cauză nu sunt întrunite condiţiile art.956 C. civ. pentru a se putea reţine viciul de consimţământ invocat de reclamantă.

Recursul în anulare este întemeiat.

Din examinarea lucrărilor și actelor aflate la dosarul cauzei se constată că părţile au încheiat contractul de vânzare cumpărare, prin care s-a convenit preluarea creanţei în sumă de 2.287.210.424 lei menţionate în actul adiţional, în contul unei părţi din preţ.

Este necontestat că, aceste acte juridice, atât contractul cât și actul adiţional au fost semnate de părţi, iar întreaga tranzacţie, privind cesionarea unor debite, s-a bazat chiar pe oferta vânzătoarei de a prelua debite în contul preţului.

Având în vedere dispoziţiile art.1397 C. civ., vânzătorul sau cedentul unei creanţe răspunde faţă de cumpărătorul cesionar numai pentru existenţa actuală a creanţei și accesoriilor sale, din momentul încheierii convenţiei, creanţele cedate existând la data de 24 iulie 2000 când s-au perfectat raporturile contractuale dintre părţi.

Pe de altă parte, ţinând seama că cesiunea de creanţă este un contract consensual, iar remiterea titlului valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor ţine de executarea acestuia, se constată că instanţele au reţinut greșit, că nepredarea titlurilor de creanţă ar echivala cu existenţa unei clauze ilicite, întrucât existenţa unei astfel de clauze presupune încălcarea unor norme de ordine publică la momentul încheierii contractului, iar neremiterea titlului nu este sancţionată cu nulitatea absolută.

În ceea ce privește vicierea consimţământului la data încheierii contractului, invocată de reclamantă, nu poate fi reţinută, întrucât ameninţarea din partea pârâtei nu a fost concomitentă încheierii contractului, ci ulterior în faza executării, așa cum a rezultat din declaraţiile martorilor .

În cauză, nu se poate reţine nici viciul de consimţământ reglementat de dispoziţiile art.956 C. civ., întrucât contractul în litigiu a fost încheiat între persoane juridice, prin reprezentanţii lor abilitaţi legal, iar consimţământul lor nu a putut fi viciat prin violenţă.

În consecinţă, recursul în anulare a fost admis, decizia atacată a fost modificată, în sensul că a fost admis recursul pârâtei și schimbată în tot hotărârea instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii.