Exigibility of dividend claim where General Shareholders' Meeting set payment date at Board's discretion as suspensive term rather than potestative condition

Dividende. Daune-moratorii. Plată.Termen suspensiv

Legea nr.31/1990, art.131alin.(1)

C.civ.,art.1024

Creanţa invocată de reclamantă nu este exigibilă, din moment ce data și modalitatea de plată a dividendelor urmau să fie stabilite de Consiliul de Administraţie, în funcţie de rezultatele financiare ale societăţii, așa cum rezultă din clauzele cuprinse în procesul-verbal al A.G.A. Prin urmare, nu se vor acorda nici dobânzile, în temeiul art.43 C.com., din moment ce ele constituie daune moratorii și curg de drept numai dacă obligaţia debitorului constă în plata unei sume de bani care este lichidă și exigibilă. Totodată, clauza din hotărârea AGA privind modalitatea de plată a dividendelor nu conţine o condiţie potestativă ci doar un termen suspensiv, ce afectează executarea dar nu suspendă angajamentul și potrivit art.1024 C.civ. termenul va fi presupus întotdeauna în favoarea debitorului,dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe contrariul.

(Secţia comercială, decizia nr 2182 din 22 iunie 2004)

Prin sentinţa civilă nr.11556 din 26 septembrie 2002 Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată APAPS București, împotriva pârâtei SC S. SA București, având ca obiect obligarea pârâtei la plata dividendelor datorate pentru exerciţiul financiar al anului 1998 și daune interese moratorii, calculate la nivelul taxei de scont a BNR, până la data de 27 februarie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea AGAO a pârâtei, din 30 martie 1999, s-a aprobat bilanţul contabil și contul de profit și pierderi, hotărându-se distribuirea dividendelor pentru exerciţiul financiar al anului 1998 către acţionarii societăţii înregistraţi în registrul acţionarilor la o dată de referinţă, 22 martie 1999, în funcţie de disponibilităţile financiare ale societăţii

În această situaţie, începutul exerciţiului dreptului subiectiv și executării obligaţiei corelative, respectiv dreptul intimatei de a pretinde plata dividendelor cuvenite în virtutea calităţii sale de acţionar la SC S. SA, precum și obligaţia corelativă, pentru suma necontestată de 300.000.000 lei, se amână până la împlinirea termenului suspensiv care este în favoarea debitoarei (situaţie ce reprezintă regula, după cum rezultă din art.1024 C. civ.).

Ne aflăm în prezenţa unui termen suspensiv (eveniment viitor și sigur ca realizare până la care este amânată începerea exerciţiului dreptului subiectiv al reclamantei), convenţional (stabilit prin convenţia părţilor, hotărârea AGAO) și incert (împlinirea sa nefiind cunoscută, ca dată calendaristică, el urmând a fi stabilit de către Consiliul de Administraţie al societăţii pârâte în funcţie de rezultatele financiare ale acesteia). Această hotărâre AGAO a fost adoptată de către acţionarii societăţii cu unanimitate de voturi, inclusiv cu votul reclamantei prezente la adunare prin reprezentanţii săi desemnaţi, fiind obligatorie pentru toţi acţionarii societăţii.

Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială, prin decizia nr.344 din 5 martie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta APAPS București împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul București, cu motivarea că prin hotărârea A.G.a.O din 30 martie 1999, s-a aprobat bilanţul contabil și contul de profit și pierderi, hotărându-se distribuirea dividendelor pentru exerciţiul financiar al anului 1998 către acţionarii societăţii înregistraţi în registrul acţionarilor la data de referinţă 22 martie 1999. Astfel, AGAO a hotărât cu unanimitate de voturi că plata dividendelor se va face la data pe care o va stabili Consiliul de Administraţie, în funcţie de disponibilităţile financiare ale societăţii, deci plata dividendelor se amână în favoarea debitoarei. În această situaţie se impune respingerea capătului de cerere privind plata dividendelor și nu se poate reţine plata daunelor interese moratorii. În mod corect, instanţa de fond a respins acest capăt de cerere, întrucât potrivit art.43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dovânda de drept din ziua când devin exigibile.

În conformitate cu prevederile art.27 lit.f) din Legea nr.29/1992 și art.330 pct.2 C.proc.civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale art.II alin.3 din O.U.G. nr.58/25 iunie 2003, s-a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr.11562 din 26 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială și a deciziei nr.344/5 martie 2003 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială, criticând aceste hotărâri judecătorești sub aspectele de încălcare esenţială a legii și netemeinicie, ceea ce a determinat o soluţionare greșită a cauzei pe fond.

S-a apreciat că prin hotărârile judecătorești criticate s-au încălcat prevederile art.43 C. com. și art.111 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.

Astfel, dreptul la încasarea dividendelor din beneficiile reale ale societăţii comerciale, este stabilit de lege și adunarea generală a acţionarilor și repartizarea lor se face în raport cu numărul acţiunilor deţinute de fiecare acţionar. Aceasta înseamnă că, la data aprobării de către AGA a bilanţului contabil și contului de profit și pierderi, aferent anului calendaristic anterior, se naște dreptul de creanţă al acţionarilor la încasarea dividendelor.Ca atare, nu mai este necesară stabilirea unui termen la care, sau în care, dividendele să fie plătite, întrucât societatea comercială este obligată să le distribuie, din momentul în care cunoaște cuantumul acestora.

Astfel că, obligaţia societăţii comerciale pârâte de a plăti dividendele datorate APAPS pentru anul 1998 a devenit scadentă la data adoptării bilanţului contabil.

Așa fiind, debitoarea a fost de drept în întârziere de la momentul scadenţei, și anume la data de 1 aprilie 1999.

În consecinţă, este greșită aprecierea instanţelor, care au reţinut că începutul exerciţiului dreptului subiectiv ( și executării obligaţiei corelative) fusese amânat până la împlinirea termenului suspensiv și că reclamanta nu era îndreptăţită să solicite plata dividendelor.

Intimata-pârâtă SC S. SA București a formulat întâmpinare, motivată și fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare.

Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate, a respins ca nefondat recursul în anulare, pentru următoarele considerente.

Instanţele judecătorești au stabilit raporturile juridice dintre părţi, întinderea drepturilor și obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale precum și cadrul legal aplicabil în speţă, dând o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art.131 alin.(1) din Legea nr.31/1990, modificată și republicată, în sensul că hotărârile luate în adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv, sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

Conform procesului verbal al ședinţei A.G.A.O din cadrul SC S. SA din data de 30 martie 1999, au fost aprobate cu unanimitate de voturi, raportul de gestiune, raportul comisiei de cenzori, bilanţul contabil, contul de profit și pierderi, repartizarea profitului net, precum și modalitatea de plată a dividendelor, cu menţiunea expresă că plata dividendelor se va face la data pe care o va stabili consiliul de administraţie către acţionarii înregistraţi în registrul acţionarilor la data de 22 martie 1999 (dată de referinţă) în funcţie de disponibilităţile financiare ale societăţii .

Relevanţă juridică prezintă și aspectul că Hotărârea A.G. A din 30 martie 1999 a fost adoptată cu unanimitatea voturilor acţionarilor prezenţi, în condiţiile în care reclamanta APAPS, legal reprezentată, avea calitatea de acţionar majoritar, fără votul ei nefiind posibilă adoptarea hotărârii în cauză. În acest context, nu poate fi primită critica formulată în recursul în anulare, în sensul că respectiva clauză din hotărârea A.G.A. nu conţinea un termen suspensiv, ci o condiţie pur potestativă din partea debitoarei, care ar fi nulă conform prevederilor art.1010 C. civ.

Din punct de vedere juridic, termenul se deosebește de condiţie, în esenţă, pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână executarea. Pentru aceste raţiuni, reglementările cuprinse în art.1024 C.civ. precizează că termenul este presupus întotdeauna ca fiind stipulat în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit și în favoarea creditorului.

Dobânzile care se acordă în temeiul art.43 C. com. constituie daune interese moratorii și ele curg de drept numai dacă obligaţia debitorului constă în plata unei sume de bani care este lichidă și exigibilă.

Se constată că reclamanta a invocat o creanţă care nu este exigibilă, așa cum rezultă din clauzele cuprinse în procesul verbal AGA din 30 martie 1999, deoarece data și modalitatea de plată a dividendelor urma să fie stabilită de Consiliul de Administraţie în funcţie de rezultatele financiare ale societăţii.

Motivat și amplu argumentat, instanţele s-au pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, cu trimitere la probele administrate, astfel că toate criticile formulate în recursul în anulare sunt nejustificate, urmând a fi respins ca nefondat iar decizia nr.344 din 5 martie 2003 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a VI-a comercială și sentinţa civilă nr.11556 din 26 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul București, Secţia comercială, vor fi menţinute ca legale și temeinice.