Commercial lease restitution as non-pecuniary obligation determining subject-matter jurisdiction of the Tribunal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice quashed the first-instance judgment and remanded the case to the Tribunal, determining that the initial court lacked subject-matter jurisdiction; the dispute involved a commercial lease where the claimant sought the restitution of a tractor, which constitutes a non-pecuniary obligation to act rather than a claim for monetary damages, thereby precluding the application of the monetary threshold for court of first instance jurisdiction; the decisive legal basis was Article 2, paragraph 1, letter a) of the Civil Procedure Code, which assigns jurisdiction for commercial matters with objects not evaluable in money to the Tribunal in first instance, as the claimant had not elected to convert the performance obligation into an alternative claim for damages.
Legislator headnote
AI generatedart.2 pct.1 lit.a) C.proc.civ, art.304 pct.9 C. proc. civ, art.581 C. proc. civ, art.313 C. proc. civ; Commercial lease restitution as non-pecuniary obligation determining subject-matter jurisdiction of the Tribunal: Pârâţii au declarat recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 C. proc. civ., susţinând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.581 C. proc. civ., întrucât s-a trecut la judecarea fondului litigiului, fără suficiente dovezi legate de raporturile comerciale dintre părţi, referitoare la plata preţului contractului de leasing.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule authorizing the High Court to quash the first-instance judgment due to lack of subject-matter jurisdiction and to remand the case.
Full text
Contract de leasing.Obligaţie de a face.Competenţă materială
Întrucât obiectul litigiului dintre părţi are caracter nepatrimonial, fiind vorba de obligaţia de a face și cum reclamantul nu a transformat această obligaţie de a face sau a nu face în dezdăunări, cu menţionarea obligaţiei alternative, rezultă că sunt incidente dispoziţiile art.2 pct.1 lit.a) C.proc.civ., care prevăd că procesele în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani , sunt de competenţa în primă instanţă a tribunalului.
(Secţia comercială, decizia nr 1756 din 18 mai 2004)
Reclamanta SC L. C. T. Brașov, a chemat în judecată pe pârâţii C. E. și P. I., solicitând obligarea acestora la restituirea autotractorului SCANIA.
Judecătoria Câmpulung, prin sentinţa civilă nr.2087 din 3 noiembrie 2003, a admis cererea și a obligat pe pârâtă, pe cale de ordonanţă președinţială, să restituie reclamantei autovehiculul solicitat.
Instanţa de fond a reţinut că autotractorul S. a fost achiziţionat în leasing de către reclamantă, iar pârâţii, șoferi pe autovehicul au refuzat să-l restituie.
Pârâţii au declarat recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 C. proc. civ., susţinând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.581 C. proc. civ., întrucât s-a trecut la judecarea fondului litigiului, fără suficiente dovezi legate de raporturile comerciale dintre părţi, referitoare la plata preţului contractului de leasing.
Recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea bunului însușit de aceștia.
Natura juridică a acestei prestaţii are caracterul obligaţiei de a face, obligaţie neevaluabilă în bani.
Este adevărat că obligaţia, de a face sau de a nu face, se poate transforma în dezdăunări, dar această transformare este la dispoziţia reclamantului, iar prin cerere nu s-a menţionat o obligaţie alternativă.
În această situaţie, faţă de obiectul litigiului, competenţa materială de judecată în primă instanţă aparţine tribunalului.
Dispoziţiile art.2 pct.1 lit.a) C. proc. civ. stabilesc că procesele în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalului.
Așa fiind, în temeiul disp.art.313 C. proc. civ., ICCJ a casat sentinţa civilă 2087 din 3 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Câmpulung și a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Argeș.