Contestație în anulare: interpretation of evidence and judicial error do not constitute a material error under Article 318 of the Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the complaint for annulment, thereby upholding the prior appellate decision that dismissed the claim for restitution of the price of delivered goods and affirmed that jurisdiction lay with a foreign court. The dispute arose from a commercial litigation over the recovery of payment for merchandise, where the plaintiff argued that the prior instances suffered from a material error by incorrectly applying the parties' master contract to the specific delivery, a move intended to circumvent the established foreign jurisdiction. The court held that the contested ruling involved a substantive misinterpretation of evidence and legal relations—a judicial error rather than an involuntary material fact—therefore failing to meet the strict requirements of Article 318 of the Civil Procedure Code, which is reserved for formal or factual mistakes in the judgment's reasoning, not for re-examining the merits or evidence assessment.
Legislator headnote
AI generatedart.318 C.proc.civ; Contestație în anulare: interpretation of evidence and judicial error do not constitute a material error under Article 318 of the Civil Procedure Code: Reclamanta a formulat contestaţie în anulare, pentru motivul prevăzut de art.318 C. proc. civ., susţinând că dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei erori materiale întrucât raporturilor dintre reclamantă și pârâtă nu li se aplică dispoziţiile contractului, indiferent de data comenzii, livrările făcându-se în baza comenzilor, iar contractul nu a intrat niciodată în vigoare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contestaţie în anulare.Condiţii.Neîndeplinire
C.proc.civ., art.318
Fiind invocată o eroare de interpretare a probelor,o greșeală de judecată care nu este o eroare materială, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele art.318 C.proc.civ.
(Secţia comercială, decizia nr.1709 din 13 mai 2004)
Prin sentinţa civilă nr.1739 C din 16 noiembrie 2000, Tribunalul Sibiu a respins cererea de chemare în judecată formulată de SC UMM SA împotriva SC NBGA Austria, pentru restituirea preţului mărfii livrate.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia comercială și de contencios administrativ, care prin decizia civilă nr.781/A din 31 decembrie 2001 a anulat sentinţa, reţinând cauza spre soluţionare.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.
Prin decizia nr.6997 din 20 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială a admis recursul, a modificat decizia în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă, reţinând că locul aplicării jurisdicţiei trebuia să fie Curtea Linz, iar nu instanţele române, așa cum legal a constatat și instanţa fondului.
Reclamanta a formulat contestaţie în anulare, pentru motivul prevăzut de art.318 C. proc. civ., susţinând că dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei erori materiale întrucât raporturilor dintre reclamantă și pârâtă nu li se aplică dispoziţiile contractului, indiferent de data comenzii, livrările făcându-se în baza comenzilor, iar contractul nu a intrat niciodată în vigoare.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Primul motiv, prevăzut de art.318 C.proc. civ., pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul vizează greșeli de fapt involuntare iar nu greșeli de judecată.
În speţă, a fost rezolvată competenţa de soluţionare a litigiului. În acest sens a fost analizată aplicabilitatea contractului încheiat între părţi în livrarea mărfii, sau livrarea în baza comenzii, analiză care a determinat soluţia admiterii recursului, fiind atacată o greșeală de judecată, de interpretare și nu o eroare materială. A da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiași instanţe care a dat hotărârea în recurs de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre ele, înseamnă a deschide dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac, contestaţia în anulare devenind o cale ordinară de atac, judecată de aceeași instanţă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, fiind invocată o eroare de interpretare a probelor, o greșeală de judecată care nu este o eroare materială, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art.318 C. proc. civ., contestaţia în anulare fiind respinsă, ca nefondată.