Unfair competition claim requiring proof of disorganization purpose under Law 11/1991 for client diversion and employee corruption
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' rulings that rejected the plaintiff's civil action for unfair competition. The dispute involved a private security agency suing a rival company for alleged unfair commercial practices, specifically claims of client diversion, corruption of employees to induce them to switch employers, and destabilization of the plaintiff's operations. The court determined that the plaintiff failed to establish the requisite causal link demonstrating that these acts were intended to or resulted in the disorganization of the plaintiff's business, which is a mandatory element to constitute unfair competition under Article 2 read in conjunction with Articles 4 and 5 of Law No. 11/1991. The court clarified that not all competitive actions are illicit, and isolated incidents such as the annulment of a tender or separate criminal convictions for assault did not, on their own, satisfy the legal threshold for unfair competition without proof of a disorganizational purpose.
Legislator headnote
AI generatedart.2 din Legea nr.11/1991, art.312 C.proc. civ; Unfair competition claim requiring proof of disorganization purpose under Law 11/1991 for client diversion and employee corruption: Conform dispoziţiilor art.2 din Legea nr.11/1991, constituie concurenţa neloială, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Aceste practici se materializează prin diferite activităţi enumerate de Legea nr.11/1991(articolele 4 și 5) și care vizează competiţia în atragerea și captarea prin mijloace neoneste a clientelei agentului economic legal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Concurenţă neloială. Condiţii
Legea nr.11/1991
Întrucât nu s-a făcut dovada că actele de deturnare a clientelei și de corupere a salariaţilor pentru trecerea la societatea agresivă și furnizarea de documente au avut ca finalitate dezorganizarea societăţii reclamante, pentru a invoca un raport juridic de concurenţă neloială, rezultă că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.2 coroborat cu art.4 și 5 din Legea nr.11/1991.
(Secţia comercială,decizia nr.1698 din 13 mai 2004)
Reclamanta, Agenţia de Pază P. S. SRL Drobeta Turnu Severin a chemat-o în judecată pe pârâta SC V. SRL Drobeta Turnu Severin, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să înceteze concurenţa neloială, să fie obligată să nu intre în obiectivele și posturile de pază unde prestează servicii..
Judecătoria Drobeta Turnu Secerin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Judeţean Mehedinţi.
Prin sentinţa civilă nr.230 din 24 aprilie 2001, Tribunalul Mehedinţi Secţia comercială și de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu a făcut nici o dovadă în susţinerea cererii sale.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.951 din 4 octombrie 2001, reţinându-se că acţiunea nu este dovedită. Reclamanta a declarat recurs, susţinând că instanţa de judecată a restrâns obiectul cererii doar la constatarea contravenţiei prevăzută de art.4 lit.”h” din Legea nr.11/1991, deși cererea se referea la comiterea mai multor acte și fapte contrare uzanţelor cinstite în activitatea comercială, prevăzute de art.2 din aceeași lege. Astfel a precizat că societatea pârâtă îi racolează forţa de muncă și face intervenţii în sensul câștigării licitaţiilor, anexând o hotărâre a Judecătoriei Strehaia prin care a fost anulată o astfel de licitaţie, susţinând că această probă este concludentă în demonstrarea concurenţei neloiale. De asemenea, a invocat sentinţa penală nr.1261/2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, potrivit căreia unul dintre angajaţii pârâtei a fost condamnat în temeiul art.180 alin.(2) C., penal pentru lovirea unui angajat al reclamantei.
Recursul este nefondat.
Conform dispoziţiilor art.2 din Legea nr.11/1991, constituie concurenţa neloială, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Aceste practici se materializează prin diferite activităţi enumerate de Legea nr.11/1991(articolele 4 și 5) și care vizează competiţia în atragerea și captarea prin mijloace neoneste a clientelei agentului economic legal.
În speţă, pârâta, ca agent economic agresiv, este reclamată ca autoare a răspândirii de afirmaţii depreciative în detrimentul competitorului său, cu scopul de a-i știrbi reputaţia, de a-i discredita societatea și a destabilizării funcţionale a societăţii rivale. A prezentat în acţiune o serie de acte și fapte în sprijinul dovedirii raportului juridic de concurenţă. Recurenta s-a folosit de proba cu martori și înscrisuri.
S-a constatat că probatoriile nu au justificat susţinerile reclamantei în dovedirea existenţei unui raport juridic de concurenţă neloială.
Astfel, a prezentat ca fiind căi de dezorganizare a societăţii, coruperea personalului și atragerea în întreprinderea agentului economic agresiv precum și deturnarea clientelei prin zvonuri nereale privitoare la salarizare. Faptul de concurenţă neloială se poate consuma doar prin angajarea salariatului unui concurent, cu scopul dezorganizării activităţii acestuia, provocarea concedierii unor salariaţi în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant, oferirea serviciilor salariatului exclusiv al unui comerciant concurentului acestuia, dezorganizarea activităţii ca urmare a deturnării clientelei.
Or, în speţă, nu a fost dovedită consumarea faptelor invocate pentru a sta la baza unui raport juridic de concurenţă neloială. Este știuit că nu orice fel de concurenţă este neloială, nu orice fel de concurenţă este ilicită, situaţie faţă de care nu oricine în orice împrejurare poate invoca faptele sau actele concurenţiale ca fiind neloiale sau ilicite.
Reclamanta nu a făcut dovada finalităţii faptelor invocate, nu a dovedit că actele de deturnare a clientelei și de corupere a salariaţilor, unul de a fi angajat la societatea agresivă, altul de a furniza documente, cum ar fi contractul încheiat cu Energoconstrucţia, au avut ca bază și finalitate dezorganizarea societăţii. Cât despre modul cum a fost organizată și s-a desfășurat licitaţia pentru asigurarea pazei SC A. SA și condamnarea salariatului societăţii agresive, acestea au fost fapte și acte care nu fac obiectul raportului juridic de concurenţă neloială ci ele au fost soluţionate, conform legilor speciale, așa cum de altfel a și demonstrat reclamanta prin depunerea la dosar a sentinţei civile nr.470 din 24 martie 2000 a Judecătoriei Strehaia și a sentinţei penale nr.1261/2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.2 coroborat cu art.4 și 5 din Legea nr.11/1991, astfel că hotărârea pronunţată de instanţa de apel,este legală și temeinică, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art.312 C.proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.