Obligation to pay for services rendered under simplified contractual relations under Article 1073 of the Civil Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, thereby upholding the lower courts' rulings which ordered the defendant to pay the plaintiff for services rendered. The dispute concerned a claim for compensation of performed transport services and late penalties, where the defendant argued that no valid contractual relationship, even in simplified form, existed and that the work was performed at no cost during a trial period. The Court found the appeal unfounded, determining that the plaintiff successfully evidenced the existence of commercial relations through signed delivery bills, and that the defendant's refusal to pay the invoice demonstrated bad faith rather than the absence of an obligation. The decisive legal basis was Article 1073 of the Civil Code, establishing that a creditor is entitled to the exact performance of an obligation or damages in lieu thereof, applicable to contractual relations conducted in simplified form.
Legislator headnote
AI generatedart. 1073 C.civ; Obligation to pay for services rendered under simplified contractual relations under Article 1073 of the Civil Code: Faţă de considerentele expuse, susţinerea pârâtei, referitoare la răspunsul dat la notificarea reclamantei, apare nerelevantă, întrucât art.1073 C.civ. prevede expres „creditorul este în drept a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei și în caz contrar are drept la dezdăunări”, așa cum legal și temeinic a reţinut instanţa de apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Raporturi contractuale în formă simplificată. Obligaţie de plată a contravalorii prestaţiilor executate
C. civ., art. 1073
În situaţia existenţei raporturilor contractuale în formă simplificată, pârâta este ţinută să răspundă faţă de reclamantă cu plata contravalorii prestaţiilor efectuate, fiind aplicabil art. 1073 C.civ., conform căruia “creditorul este în drept a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei și în caz contrar, are drept la dezdăunări”.
(Secţia comercială ,decizia nr.594 din 17 februarie 2004)
Prin sentinţa civilă nr.1058 din 20 decembrie 2000, Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. D T S.R.L. Alba Iulia împotriva pârâtei S.C. V S.R.L. Alba Iulia, care a fost obligată să plătească despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, în raport cu probele administrate, prima instanţă a reţinut că reclamanta a efectuat pentru pârâtă servicii reprezentând transport de balast, pe care pârâta a refuzat să le plătească, astfel că în temeiul art.969, 1073 C. civ., pârâta trebuie ţinută să răspundă faţă de reclamantă cu plata contravalorii transporturilor efectuate.
Capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere a fost respins, cu motivarea că raporturile contractuale între cele două părţi s-au derulat în formă simplificată și reclamanta nu a dovedit întinderea penalităţilor.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat apel, susţinând că, în mod greșit, primă instanţă a admis acţiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să plătească contravaloarea transporturilor efectuate, deși între părţi nu s-a perfectat vreo relaţie contractuală, nici în formă simplificată.
A mai susţinut că înţelegerea perfectată între cele două părţi a fost în sensul că reclamanta a efectuat transporturi într-o perioadă de probă, dar pe cheltuiala sa, fără implicarea răspunderii pârâtei.
Soluţia primei instanţe este nelegală și pentru că instanţa a obligat pe pârâtă la un anumit preţ, justificând soluţia prin modalitatea practicată de alte societăţi, ceea ce este incorect.
Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.356/A din 4 mai 2001, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat, reţinând că între părţi raporturile contractuale s-au derulat în formă simplificată, reclamanta efectuând transporturi pentru pârâtă, împrejurare dovedită, soluţia primei instanţe fiind legală și temeinică.
Pârâta a declarat recurs, susţinând că în cauză prestaţiile efectuate nu întrunesc condiţiile existenţei unui raport contractual în formă simplificată, că prestaţiile au fost de probă iar, în final, părţile nu au mai perfectat un contract de colaborare.
A mai susţinut pârâta că adresa prin care a răspuns la notificare, a fost interpretată greșit, că nu a propus o modalitate de plată, ci, și-a exprimat doar o părere cu privire la disponibilitatea de a acoperi carburantul folosit pentru perioada de probă, așa că a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, în fond , respingerea acţiunii precizând că în cauză nu există contract și nici răspundere contractuală, cu consecinţa obligării pârâtei la plata transporturilor.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar, Curtea a constatat că între părţi au existat raporturi comerciale, reclamanta efectuând transporturi cu autobasculante, proprietatea acesteia, în beneficiul pârâtei, așa cum rezultă din avizele de însoţire a mărfii, avize ce sunt semnate și însușite de societatea pârâtă.
Este adevărat că factura din 30 iunie 2000 emisă de reclamantă, reprezentând contravaloarea transportului exectuat, este refuzată la plată, însă această împrejurare nu echivalează cu susţinerea pârâtei că nu s-ar fi executat transporturile de către reclamantă, ci, mai degrabă atestă reaua sa credinţă, prin neplata debitului datorat.
În cauză, reclamanta a făcut dovada serviciilor efectuate în baza raporturilor comerciale existente, cu consecinţa suportării de către pârâtă a contravalorii transporturilor în modalităţile de plată convenite.
Faţă de considerentele expuse, susţinerea pârâtei, referitoare la răspunsul dat la notificarea reclamantei, apare nerelevantă, întrucât art.1073 C.civ. prevede expres „creditorul este în drept a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei și în caz contrar are drept la dezdăunări”, așa cum legal și temeinic a reţinut instanţa de apel.
În consecinţă, Curtea a respins recursul pârâtei ca nefondat.