Unfair competition claim dismissed for lack of illicit act despite undisputed damages

Răspundere civilă delictuală. Condiţii

Întrucât nu s-a făcut dovada încălcării normelor legale, prin practicarea concurenţei neloiale, instanţa de apel a apreciat, în mod corect, inexistenţa faptei ilicite, nefiind întrunite cerinţele art.998 și art.999C.civ., pentru a atrage răspunderea civilă delictuală. Nici cuantificarea unui prejudiciu, chiar necontestat de pârât nu poate atrage răspunderea acestuia, dacă nu există o determinare culpabilă, prin săvârșirea unei fapte ilicite.

(Secţia comercială,decizia nr.499 din 10 februarie 2004)

Prin sentinţa civilă nr.789 din 18 octombrie 1999, Tribunalul Teleorman a admis acţiunea introdusă de reclamanta S.C. R. S.A. împotriva pârâtului C.F.I. și a obligat pârâtul la plata sumei , cu titlu de daune.

Apelul declarat de pârât a fost respins de Curtea de Apel București, secţia a VI-a comercială, prin decizia nr.77 din 16 februarie 2000.

Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr.2523 din 3 mai 2001, a admis recursul declarat de pârât, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanţe.

În rejudecare, Curtea de Apel București, secţia a VI-a comercială, prin decizia nr.58 A din 4 martie 2002, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentinţa atacată și a respins acţiunea ca nefondată.

În considerentele deciziei, s-a reţinut, că apelantul pârât a executat servicii specifice de taximetrie, utilizând un autoturism specific acestei activităţi, iar caracterul ilicit al faptei nu a existat, pentru a fi întrunite cerinţele răspunderii civile delictuale, astfel încât prejudiciul pretins de reclamantă nu poate fi suportat de pârât, activitatea acestuia neconstituind concurenţă neloială.

În temeiul art. 304 pct. 8, 9și 10 C.proc.civ., reclamata a declarat recurs, susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, deși la dosar au fost depuse două adrese cu anexe, emise de I.P.J. Alexandria și R. T. a A.R.R., din care rezulta caracterul ilicit al faptei comise de pârât.

În temeiul pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a criticat hotărârea atacată, susţinând că a fost denaturat înţelesul înscrisului prin care s-a calculat prejudiciul, că acesta este cert și concret, rezultând din notificarea depusă în anexa 1 a cererii.

Ultima critică fomulată de reclamantă a vizat pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul că probele avute în vedere de instanţă sunt datate, luna martie 2000, iar judecarea fondului și apelului în primul ciclu procesual s-a produs în 1999 și luna februarie din 2000.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea a reţinut că, în fapt, pârâtul a executat servicii specifice de taximetrie, dovedite cu adresele din 29 martie 2000 a Poliţiei Roșiorii de Vede și din 2000 a Poliţiei Măldeni, precum și adresa din 2000 a M.T. A.R.R. Alexandria, utilizând un autoturism specific activităţilor de taximetrie, astfel încât susţinerile reclamantei, în sensul casării hotărârii conform art. 304pct. 9 și 10 C.proc.civ., devin inoperante, înscrisurile evocate făcând trimitere chiar la perioada de referinţă mai 1999 – martie 2000.

Conţinutul anexelor 2 și 3 la cererea introductivă, infirmă aserţiunile reclamantei, câtă vreme autoritatea rutieră atestă că „nu există elemente pentru aplicarea unei sancţiuni”.

Instanţa de apel a apreciat corect că inexistenţa faptei ilicite nu poate conduce la răspundere civilă delictuală, nefiind întrunite cerinţele art. 998 și 999 C. civ.

Numai fapta ilicită, săvârșită cu vinovăţie poate atrage răspunderea patrimonială, or, în speţă, nu s-a făcut dovada încălcării normele legale în condiţiile practicării unei concurenţe neloiale.

Instanţa de apel a reţinut că diminuarea numărului de călători, preluaţi de reclamantă nu poate fi pusă în sarcina pârâtului, întrucât așa cum s-a arătat fapta acestuia nu atrage incidenţa în cauză a prevederile art.998 C. civ.

Nici critica întemeiată pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. nu este întemeiată, având în vedere că în materia răspunderii civile delictuale cuantificarea unui prejudiciu, chiar necontestat de pârât, nu poate atrage răspundere acestuia din urmă, decât dacă există o determinare culpabilă, prin săvârșirea unei fapte ilicite.

În consecinţă,recursul declarat de reclamantă a fost respins , ca nefondat.