Action to annul arbitration award on insurer's subrogated recovery dismissed; commercial arbitration jurisdiction upheld despite challenge.

Competenţă materială. Contract de asigurare a riscului de neplată la termen. Clauză compromisorie. Acţiune în anularea hotărârii arbitrale

C.proc.civ., art.364; art.365

Întrucât acţiunea asigurătorului, de recuperare a daunei plătită beneficiarului asigurării, se întemeiază pe convenţia de asigurare a riscului de neplată la termen, în care este înscrisă clauza compromisorie, competenţa materială revine Curţii de arbitraj comercial.

(Secţia comercială, decizia nr.475 din 9 februarie 2004)

Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ și Industrie Iași, prin hotărârea arbitrală nr.5 din 21 februarie 2003, a admis, în parte, acţiunea reclamantei SC U SA Timișoara și a obligat pârâta, SC MT SA Iași, la plata sumei asigurate, reţinând că reclamanta și-a asumat riscul pentru neplata preţului iar nu pentru imposibilitate de plată și în temeiul convenţiei de asigurare, pârâta a fost obligată la plata sumei echivalentă cu preţul neachitat, datorând suma solicitată prin acţiune.

În temeiul art.364 lit.a), b), g) i) și art.365 alin.(l) C. proc. civ., pârâta a formulat acţiune în anularea hotărârii arbitrale, invocând necompetenţa Curţii de arbitraj, întrucât cererea constituie o acţiune în regres, competenţa revenind instanţei de drept comun; că, în mod greșit, s-a reţinut temeiul pretenţiilor, convenţia de asigurare a riscului de neplată la termen, încheiată la 5 iulie 1999, în care este înscrisă clauza compromisorie; iar asigurătorul nu putea fi făcut răspunzător faţă de asigurat, decât în condiţiile de fraudă la lege și neplata poliţei de asigurare, așa că societatea de asigurare trebuia să răspundă pentru suma asigurată.

Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost respinsă .

Cu privire la excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Arbitraj, susţinerile sunt nefondate.

Convenţia de asigurarea riscului de neplată la termen, din 5 iulie 1999, încheiată între reclamanta asigurător și pârâta, în calitate de contractant al asigurării, prevedea, în art.1.1, că beneficiara asigurării, în cazul neplăţii, este S.C. P. S.A..

Acest contract s-a încheiat în folosul unui terţ , ca o garanţie la contractul de comision de import de fire, tip bumbac, pentru beneficiara pârâtă.

În adenddum-ul la contract, pârâta se obliga să încheie o asigurare de risc financiar pentru neplata fibrelor livrate.

Contractul de asigurare a fost și temeiul acţiunii vânzătoarei comisionare S.C. P. S.A., beneficiară a asigurării, împotriva reclamantei și pârâtei, formulată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ și Industrie a României, soluţionată cu hotărârea nr.309 din 3 iunie 2002.

Acţiunea în cauză își are temeiul în contractul de asigurare, care cuprinde la pct.6, clauza compromisorie, în sensul soluţionării eventualelor litigii pe cale arbitrală.

Susţinerea potrivit căreia, fiind o acţiune în regres, competenţa revine instanţei de drept comun, este nefondată, întrucât, acţiunea asigurătorului de recuperare a daunei plătită beneficiarului asigurării se întemeiază pe convenţia de asigurare, pârâta fiind culpabilă de producerea riscului asigurat și anume neplata preţului produselor primite din import și recepţionate.

Instanţa de arbitraj a reţinut, întemeiat, că prin achitarea despăgubirilor către beneficiara asigurării S.C. P. S.A., asigurătorul este îndreptăţit să recupereze dauna de la pârâta în culpă.

Susţinerea pârâtei, în sensul că nu răspunde decât pentru fraudă sau neplata poliţei de asigurare, a fost înlăturată, cât timp, conform adenddum-ului la contractul de comision, s-a obligat la asigurarea produselor de care a beneficiat, pentru cazul neplăţii preţului mărfii.

În consecinţă, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, acţiunea în anularea acesteia a fost respinsă ca nefondată.