Pre-litigation conciliation in commercial disputes: formal defects and absence of demonstrated prejudice

Procedura concilierii prealabile. Condiţii de fond și formă

Prevederile art.7201C.proc.civ. privind efectuarea concilierii prealabile, în litigiile comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condiţiile, locul, mijloacele și modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât și conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menţionat începând cu alineatul 2 dar nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege,astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă partea dovedește o vătămare.

(Secţia comercială,decizia nr. 348 din 26 ianuarie 2005)

Prin sentinţa civilă nr.142 din 13 decembrie 2002 a Curţii de Apel București s-a admis excepţia prematurităţii acţiunii și s-a respins acţiunea reclamantei SC G. SA București împotriva pârâtei SC S. SA., ca prematur formulată, instanţa reţinând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, prevăzută în art.7201 C. proc. civ. și înscrisul depus pentru a dovedi realizarea acestei proceduri nu întrunește condiţiile de fond și formă cerute de textul menţionat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, invocând în drept prevederile art.304 pct.8 și 9 și art.3041 C. proc. civ., susţinând că instanţa a interpretat greșit actul de voinţă al părţilor rezultând, din notificarea adresată pârâtei și răspunsul acesteia, dovada deplină a încercării de conciliere. De asemenea, a mai susţinut că instanţa a aplicat greșit art.109 alin.(2) și art.7201 C. proc. civ. întrucât prevederile privind efectuarea concilierii prealabile sunt obligatorii, în schimb termenele, condiţiile, locul, mijloacele și modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât și conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate de art.7201 începând cu alineatul 2 și nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege.

Recursul este fondat.

Instanţa de fond, în mod greșit, a admis excepţia prematurităţii acţiunii (excepţie ridicată din oficiu de instanţă abia la al șaselea termen de judecată) și a respins acţiunea pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art.7201 C.proc. civ.

Chiar din probele anexate de reclamantă la acţiunea sa, rezultă îndeplinirea procedurii prealabile cerută de art.7201 C. proc. civ..

Astfel, prin adresa nr.672 din 19 noiembrie 2001, reclamanta, invocând art.7201 C. proc. civ., o notifică pe pârâtă să-i comunice recunoașterea obligaţiei de plată a sumei, apoi în instanţă îi cere să dispună efectuarea plăţii către creditori din proprie iniţiativă. Aceasta după ce, în cuprinsul adresei, reclamanta îi comunică pârâtei pretenţiile sale și temeiul lor legal, conform art.7201 alin.(2) C.proc. civ.

Este adevărat că adresa în cauză nu îndeplinește toate condiţiile prevăzute de art.7201 C. proc. civ. și lipsește o invitaţie formală, expresă la conciliere. Pe de altă parte, nerespectarea unora din prevederile art.7201 C.proc. civ. nu atrage automat nulitatea concilierii ci numai dacă partea dovedește o vătămare. Dacă demersul reclamantei ar fi rămas fără rezultat sau pârâta ar fi invocat și dovedit o vătămare, s-ar fi putut pune cu temei problema neîndeplinirii procedurii prealabile. Dar pârâta nu numai că nu invocă vătămarea dar nici nu invocă neefectuarea concilierii prealabile pentru a paraliza acţiunea reclamantei, excepţia fiind invocată din oficiu de către instanţă.

Pârâta a răspuns cu adresa nr.400 din 26 noiembrie 2001, comunicând că se află într-o situaţie fortuită în care plata datoriilor, inclusiv a celei ce face obiectul cauzei, depinde de programul impus de guvern.

Deci, pârâta nu numai că nu ignoră demersul reclamantei, nici nu solicită o conciliere directă și nici nu neagă datoria ci dimpotrivă, recunoaște datoria și îi comunică reclamantei că aceasta va fi plătită potrivit unui plan de eșalonare.

Având în vedere demersurile ambelor părţi precum și relaţiile dintre ele (coparticipante pârâte în procesul arbitral) ar fi excesiv de rigidă o interpretare în sensul că nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art.7201 C. proc. civ. pentru a se putea promova acţiunea în faţa instanţelor judecătorești.

Ca atare, recursul a fost admis, apreciindu-se procedura prealabilă îndeplinită.

Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza pe excepţie, fără a intra în cercetarea fondului iar, pe de altă parte, că în prezent competenţa materială în raport cu valoarea obiectului, revine tribunalului, Înalta Curte a trimis cauza pentru soluţionare Tribunalului București.