Recuse for annulment against rejection of tardy opposition to company liquidation declared inadmissible for lack of merits determination and lack of standing

Recurs în anulare. Condiţii de admisibilitate. Opoziţie tardiv introdusă

Legea nr.31/1990, art.62

Întrucât cauza nu a fost soluţionată pe fond ci pe cale de excepţie, prin respingerea ca tardivă a opoziţiei, formulată în condiţiile art.62 din Legea nr.31/1990, înseamnă că nu ne aflăm în situaţia punerii în discuţie a unei soluţionări greșite a cauzei pe fond, sub aspectele de esenţială nelegalitate sau vădită netemeinicie, astfel că recursul în anulare declarat la 18 septembrie 2003, în temeiul art.330 C.proc.civ., abrogat prin art.1 pct.17 din OUG nr.58/2003, intrată în vigoare la 27 august 2003, devine inadmisibil.

(Secţia comercială,decizia nr.301 din 27 ianuarie 2004)

Prin sentinţa civilă nr.1349/E/ din 19 iunie 2002, Tribunalul Neamţ, secţia comercială și contencios administrativ, a respins ca tardiv introdusă, opoziţia reclamantei, reţinând că au fost încălcate dispoziţiile art.257alin. (2) din Legea nr.31/1990 (republicată), prin care se stipulează că asociatul nemulţumit poate face opoziţie, în condiţiile art. 62, în termen de 15 zile de la notificarea bilanţului contabil de lichidare și a proiectului de repartizare și, cum data confirmării de primire a acestui document a fost la 22 octombrie 2001, iar opoziţia a fost tardiv formulată la data de 8 martie 2002, nu se poate trece la analiza fondului iar societatea intimată este deja radiată din Registrul Comerţului Neamţ, încă din 14 noiembrie 2001.

Prin decizia civilă nr.15 RE din 15 octombrie 2002, Tribunalul Neamţ, secţia comercială și contencios administrativ, a respins, ca nefondat, recursul declarat de opozantă împotriva sentinţei .

În motivarea soluţiei, s-a reţinut că instanţa de fond a respins opoziţia ca tardivă, în mod corect, întrucât bilanţul contabil întocmit de lichidatori a fost menţionat la Oficiul Registrului Comerţului Neamţ și publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a, la 18 octombrie 2001, iar opoziţia a fost formulată cu depășirea termenului legal și din eroare, prima instanţă a considerat ca temei al admiterii excepţiei tardivităţii, dispoziţiile art. 257 alin.(2) din Legea nr.31/1990 republicată iar nu art. 260 alin.(3) și art. 262 alin.(1),(2) și (3) din același act normativ.

S-a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 27 lit.f) din Legea nr.92/1992 și art.330 pct.2 din C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești criticate au devenit irevocabile și ale art.II alin.(3) din O.U.G. nr.58 din 25 iunie 2003, susţinându-se că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greșită a cauzei pe fond. Totodată, s-a susţinut că acestea sunt vădit netemeinice.

Astfel, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art.62 din Legea nr.31/1990 republicată, opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii sau actului adiţional în Monitorul Oficial al României, dacă această lege nu prevede altfel, iar potrivit alin.( 3) al aceluiași articol, hotărârea pronunţată de tribunal asupra opoziţiei este supusă numai recursului.

Faţă de aceste dispoziţii procedurale, Tribunalul Neamţ este competent să soluţioneze cauza numai în primă instanţă, or, prin soluţionarea cauzei și în recurs, această instanţă a pronunţat o hotărâre judecătorească cu încălcarea normelor imperative care reglementează atât propria competenţă materială, cât și competenţa materială a curţilor de apel, ca instanţe de recurs, în materie comercială.

Pe de altă parte, s-a susţinut că, în mod greșit, s-a considerat că opoziţia a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile, făcându-se aplicarea prevederilor art. 60 și 257 alin.(2) din Legea nr.31/1990, republicată, pentru că înscrisul la care s-a raportat Tribunalul Neamţ nu constituie dovada publicării în Monitorul Oficial, dimpotrivă la partea a IV-a a bilanţului final întocmit de lichidatori și a raportului cenzorilor, se impunea să se raporteze instanţa, prin aplicarea dispoziţiilor art.262, coroborate cu cele ale art.62 iar nu a celor prevăzute în art.257 alin.(2) coroborate cu cele ale art.60 din legea mai sus amintită.

S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Neamţ, pentru suplimentarea probatoriului, având în vedere că instanţele investite cu soluţionarea unei excepţii, prealabile fondului cauzei, erau obligate să solicite părţilor dovezi certe din care să rezulte cu exactitate data publicării în Monitorul Oficial a actului împotriva căruia s-a formulat opoziţia, hotărârile pronunţate fiind nelegale sub acest aspect.

În legătură cu recursul în anulare, s-a constatat că acesta a fost declarat la În legătură cu recursul în anulare, s-a constatat că acesta a fost declarat la data de 18 septembrie 2003, în condiţiile art.330 C. proc. civ., în prezent abrogat prin art.1 pct.17 din O.U.G. nr.58/2003, intrată în vigoare la 27 august 2003, care, la alin.(2), prevedea că Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate ataca cu recurs în anulare o hotărâre judecătorească irevocabilă atunci „când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greșită a cauzei pe fond, ori această hotărâre este vădit netemeinică”.

Textul legal menţionat, de altfel abrogat, cuprindea dispoziţii restrictive, în sensul că se referea la hotărâri irevocabile, prin care s-a produs o încălcare esenţială a legii în soluţionarea cauzei pe fond, determinând astfel o soluţionare greșită sub aspectul legalităţii ori soluţionări vădit netemeinice.

În speţă, însă, nu ne aflăm în situaţia punerii în discuţie a unei soluţionări greșite a cauzei pe fond, sub aspectele de esenţială nelegalitate și/sau vădită netemeinicie, deoarece cauza nu a fost soluţionată pe fond, ci pe cale de excepţie, prin respingerea opoziţiei formulate de reclamantă ca tardiv introdusă și menţinerea acestei soluţii, prin respingerea recursului îndreptat împotriva ei.

Astfel fiind, recursul în anulare este inadmisibil.

Este inadmisibil și pentru faptul că privește societatea intimată, care după terminarea licitaţiei, a fost radiată din Registrul Comerţului Neamţ, așa cum rezultă din menţiunile din 14 noiembrie 2001 și din certificatul eliberat de Tribunalul Neamţ, la 12 noiembrie 2001, ca nemaiavând calitate procesuală pasivă.

În subsidiar, s-a constatat că opoziţia formulată de reclamantă a fost corect respinsă, ca tardiv formulată, respectându-se regulile de competenţă instituite de art. 63 din Legea nr.31/1990, în vigoare la data soluţionării și aplicându-se judicios dispoziţiile art. 262 coroborate cu cele ale art. 62 din aceeași lege, întrucât, faţă de data publicării bilanţului contabil final în Monitorul Oficial (a cărei copie conformă cu originalul s-a depus în recurs), la 8 noiembrie 2001, declararea opoziţiei de către reclamantă la 8 martie 2002, este tardivă, depășindu-se termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

În consecinţă, recursul în anulare a fost respins ca inadmisibil.