Banking asset assignment resets enforcement prescription period; debtor’s objection dismissed and enforcement confirmed under OUG 51/1998.

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Termen. Creanţă preluată de AVAB

O.U.G.nr.51/1998

Chiar dacă titlul executor este reprezentat de sentinţa civilă din 26 iunie 1997, creanţa pe care acesta îl constată a fost cesionată către AVAB la 3 decembrie 1999, dată de la care se calculează prescripţia dreptului de a cere executarea silită, în cazul creanţelor preluate de AVAB, și care este de 7 ani, potrivit art.19 alin.(5) din OUG nr.51/1998, modificat prin OUG nr. 64 din 18 iunie 1999, termen care nu se aplică, însă, creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris. Prin urmare, în mod corect, executării declanșate de AVAB i s-a aplicat legea specială, în forma în vigoare la acea dată, O.U.G.nr.51/1998 privind valorificarea activelor bancare.

(Secţia comercială, decizia nr.159 din20 ianuarie 2004)

Reclamantul I.A.M. a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu A.V.A.B., împotriva procesului verbal de licitaţie din 14 iunie 2002, prin care s-a adjudecat imobilul proprietatea sa, solicitând anularea formelor de executare și invocând prescripţia dreptului de a cere executarea silită în raport cu sentinţa civilă nr.913 din 26 iunie 1997, pronunţată de Tribunalul Constanţa, de obligare la restituirea creditului și data procesului verbal de punere în executare, din 28 aprilie 1998, care constituie ultimul act de executare.

Prin sentinţa civilă nr.4 din 17 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secţia a V a comercială, a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată, cu motivarea că dreptul intimatei de a cere executarea silită nu s-a prescris în raport cu prevederile art.13 pct.5 din O.U.G. nr.51/1998, potrivit cărora termenul de prescripţie, în acest caz, este de 7 ani iar titlul a fost emis la 26 iunie 1997.

Contestatorul a declarat recurs, criticând respingerea, de catre prima instanţă, a excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, motivând că termenul de decădere s-a împlinit la 26 iunie 2000, în raport cu Decretul nr.167/1958 iar nu cu legea specială, adoptată în 2001, titlul executor reprezentându-l sentinţa civilă nr.913/1997.

Recursul este nefondat.

În speţă, actul normativ după care se calculează termenul de prescripţie este legea specială, O.G. nr.51/1998, modificată, iar nu Decretul nr.167/1958, cum greșit a susţinut recurentul.

Deși, titlul executor îl formează sentinţa civilă nr.913 din 26 iunie 1997, pronunţată de Tribunalul Constanţa, creanţa pe care acesta o constată a fost cesionată către A.V.A.B. la 3 decembrie 1999, dată de la care se calculează, potrivit art.9 alin.(5) din O.U.G. nr.51/1998 modificat prin O.U.G. nr. 64/18 mai 1999, în vigoare la acea dată, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.B. și care este de 7 ani, termen care nu se aplică, însă, creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.

Or, la data de 3 decembrie 1999, dreptul de a cere executarea silită nu era prescris (independent de existenţa pe rolul Tribunalului Constanţa a unui dosar de executare, perimat la 15 februarie 2000) și, ca urmare, în mod corect, executării declanșată de A.V.A.B. i s-a aplicat legea specială, O.U.G. nr.51/1998, privind valorificarea activelor bancare , în vigoare la acea dată.

Mai mult, conform dovezilor de la dosarul de fond , intimata a procedat și la înștiinţarea debitorului cu privire la licitaţia organizată, la a cărei ședinţă debitorul nu a participat, iar compunerea comisiei de licitaţie și stabilirea preţului de pornire al acesteia s-au realizat în conformitate cu prevederile art.70-71 din O.U.G. nr.51/1998, modificată la acea dată prin Legea nr.409/2001.

În consecinţă, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.