Extinctive prescription not interrupted by mandatory pre-trial conciliation under exhaustive statutory limits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s recourse, upholding the lower courts' judgment that dismissed the action as time-barred for the period of May to August 2000 and unfounded for the remainder, thereby leaving the initial dismissal in force. The dispute involved a public real estate administration seeking to enforce increased rent payments from a tenant, arguing that the statute of limitations was interrupted by a prior civil sentence and mandatory pre-trial conciliation, and that a five-year limitation period applied to public revenue. The court held that the plaintiff failed to prove the prior judgment covered the same claims, and decisively ruled that under Article 16 of Decree No. 167/1954, which exhaustively lists interruption grounds for extinctive prescription, mandatory pre-trial conciliation under Article 720 of the Civil Procedure Code does not constitute a legal cause for interrupting the statute of limitations; furthermore, the court rejected the argument for a five-year period, clarifying that the specialized term applies only to the execution of budgetary claims, not to the underlying claim in this instance.
Legislator headnote
AI generatedart.720 C.proc.civ, art.7201 C.proc.civ; Extinctive prescription not interrupted by mandatory pre-trial conciliation under exhaustive statutory limits: prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1 mai 2000- 27 august 2000, întrucât termenul de prescripţie a fost întrerupt prin admiterea acţiunii, prin sentinţa civilă nr.3223/2001 și prin îndeplinirea procedurii de conciliere prealabilă, conform art.7201 C.proc.civ. și că acest termen este de 5 ani iar nu de 3 ani, întrucât suma solicitată se încadrează în categoria veniturilor publice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prescripţia extinctivă. Cauze de întrerupere
Cazurile de întrerupere a prescripţiei extinctive sunt prevăzute expres și limitativ în art.16 din Decretul nr.167/1954 și printre acestea nu se află nici unul care să permită considerarea încercării de conciliere prealabilă, potrivit art.720 C.proc.civ., ca un caz de întrerupere a prescripţiei extinctive.
(Secţia comercială, decizia nr. 4830 din 19 octombrie 2005)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul București, Secţia Comercială, reclamanta Administraţia Fondului Imobiliar a chemat în judecată pe pârâta S.C. E.V. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii folosinţei spaţiului și daune calculate pentru perioada 1 mai 2000- 31 martie 2001.
Prin sentinţa comercială nr.3635 din 15 martie 2004, Tribunalul București, Secţia Comercială a respins acţiunea ca prescrisă pentru perioada 1 mai 2000- 27 august 2000 și ca nefondată în ceea ce privește restul pretenţiilor reclamantei, reţinând că prin contractul de închiriere din 1991, prelungit prin tacita relocaţiune, pârâta s-a obligat la plata unei chirii lunare. Reclamanta a procedat în mod unilateral la modificarea chiriei, pretinzând din partea pârâtei plata unor sume majorate prin raportare la indicele de devalorizare al leului. Împrejurarea că reclamanta a comunicat pârâtei coeficienţii de indexare nu suplinește acordul acesteia la majorarea chiriei și nu are valoarea unui act adiţional la contractul de închiriere.
Prin decizia nr.418 din 9 septembrie 2004, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii reclamanta Administraţia Fondului Imobiliar București a declarat recurs, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.8 și 9 C. proc.civ. s-a arătat că în mod greșit s-a admis excepţia
prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1 mai 2000- 27 august 2000, întrucât termenul de prescripţie a fost întrerupt prin admiterea acţiunii, prin sentinţa civilă nr.3223/2001 și prin îndeplinirea procedurii de conciliere prealabilă, conform art.7201 C.proc.civ. și că acest termen este de 5 ani iar nu de 3 ani, întrucât suma solicitată se încadrează în categoria veniturilor publice.
Recursul a fost respins .
Instanţele au reţinut în mod corect că a intervenit prescripţia dreptului la acţiune pentru pretenţiile vizând perioada 1 mai- 27 august 2000, întrucât reclamanta nu a făcut dovada întreruperii termenului de prescripţie prin sentinţa nr.3223/2001 a Tribunalului București, pe care nu a depus-o pentru a se verifica dacă avea ca obiect aceleași pretenţii și dacă acţiunea a fost admisă în mod irevocabil pentru a fi aplicabile prevederile art.16 din Decretul nr.167/1954.
Cazurile de întrerupere a prescripţiei sunt prevăzute expres și limitativ de art.16 din Decretul nr.167/1958 și printre acestea nu se află nici unul care să permită considerarea încercării de conciliere prealabilă efectuată potrivit art.7201 C.proc.civ. ca un caz de întrerupere a prescripţiei extinctive.
Nu se poate reţine nici susţinerea recurentei că fiind vorba de venituri bugetare, termenul de prescripţie nu este cel general de 3 ani ci, cel special de 5 ani, întrucât acest din urmă termen este reglementat doar cu privire la executarea creanţelor bugetare, ceea ce nu este cazul în speţă.