Invalid arbitration over expired lease: obligation to decide commercial merits after quashing

Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arbitral

Curtea de apel, admiţând excepţia de necompetenţă a Tribunalului Arbitral, trebuie să se pronunţe și asupra fondului litigiului de natură comercială dedus judecăţii și dând eficienţă juridică dispoziţiilor art.366 pct.1 C.proc.civ., admiţând acţiunea, să dispună desfiinţarea hotărârii arbitrale iar dacă litigiul este în stare de judecată să se pronunţe în fond, în limitele convenţiei arbitrale iar dacă pentru a hotărî, în fond, este nevoie de noi probe, instanţa se va pronunţa după administrarea lor.

(Secţia comercială, decizia nr. 4728 din 14 octombrie 2005)

Prin hotărârea arbitrală nr.1 din data de 24 martie 2004 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie și Agricultură Brăila a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială și a fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta D.A.P. Brăila împotriva pârâtei S.C. H. SA Brăila în sensul că s-a dispus rezilierea contractului de închiriere din 1997 cu actele sale adiţionale și s-a dispus evacuarea pârâtei, fiind obligată la plata chiriei restante și a penalităţilor de întârziere.

În fundamentarea acestei soluţii Tribunalul Arbitral a constatat că între părţi a intervenit contractul de închiriere din 1997, având iniţial ca termen de valabilitate, termenul de 31 decembrie 1997, iar pârâta s-a obligat să plătească o chirie lunară, obligaţie garantată de o penalitate de întârziere, convenţional stabilită printr-o clauză penală. Acest contract a fost modificat succesiv printr-un număr de douăsprezece acte adiţionale. S-a stabilit că pârâta nu și-a îndeplinit, culpabil și nemotivat, obligaţia de plată periodică a chiriei cu aplicabilitatea dispoziţiilor art.1020-1201 C. civ., dispunându-se rezilierea contractului din vina exclusivă a pârâtei. Deoarece pârâta nu a contestat decât cuantumul chiriei, respectiv aplicarea chiriei de 0,03 în loc de 0,02, s-a recunoscut dreptul reclamantei de a primi chiria restantă și penalităţile de întârziere. Urmare a rezilierii contractului, pârâta mai trebuia să restituie reclamantei obiectul contractului, ceea ce implica obligaţia de a face și retransmiterea posesiei și folosinţei bunurilor către reclamantă.

Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.349/R/ din 18 iunie 2004, a admis acţiunea în anulare formulată de S.C. H. SA Brăila în contradictoriu cu intimata reclamantă D.A.P. Brăila precum și excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arbitral, în sensul că a fost desfiinţată Hotărârea nr.1 din 24 martie 2004 a Arbitrajului de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie și Agricultură Brăila și respinsă acţiunea reclamantei D. A. P. Brăila. De asemenea a fost respinsă cererea de suspendare a hotărârii arbitrale și dispusă restituirea cauţiunii de 300.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că investirea instanţei arbitrale s-a făcut pentru a fi constatată rezilierea unui contract de închiriere privind folosirea și interzicerea folosirii în anumite condiţii a unui spaţiu portuar și obligarea la plata chiriei restante. La data investirii, instanţa de arbitraj avea obligaţia să-și verifice competenţa, întrucât , în conformitate cu art.358 C. proc.civ., această excepţie a fost invocată până la primul termen de judecată.

Având în vedere că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă rezilierea contractului de închiriere și evacuarea, instanţa arbitrală avea obligaţia să constate că notificarea formulată de reclamantă și transmisă către S.C. H. SA cu adresa din 8 februarie 2003 echivalează cu intenţia de denunţare unilaterală a contractului, în sensul art.13 din contractul de închiriere. La data sesizării Tribunalului Arbitral contractul nu mai era în fiinţă, el încetase de drept prin voinţa părţilor care au convenit că notificarea trebuia interpretată ca un act de denunţare. Investirea Tribunalului Arbitral s-a efectuat la data de 14 noiembrie 2003, când contractul era expirat, astfel încât necompetenţa materială a acestei instanţe era evidentă. Dispoziţiile art.340 C.proc.civ îngăduie părţilor să convină asupra soluţionării pe calea arbitrajului a unor litigii cu caracter patrimonial, or, litigiile referitoare la rezilierea unui contract și evacuarea dintr-un spaţiu nu intră în categoria litigiilor patrimoniale. În această situaţie părţile au deschisă calea dreptului comun, în rezolvarea problemelor litigioase. Reclamanta a declarat recurs, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că nu au fost dezlegate problemele deduse judecăţii iar instanţa constatând încălcarea prevederilor art.364 C.proc.civ., prin admiterea acţiunii în în anulare, trebuia să judece în fond cererea principală, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art.304 pct.9 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, a constatat că acestea sunt întemeiate.

Este de necontestat că instanţa de fond, prin admiterea acţiunii în anulare formulată de pârâta S.C. H. SA Brăila a soluţionat în mod corect excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Arbitral. Bine argumentat și amplu motivat au fost expuse raţiunile care au condus la necesitatea soluţionării cauzei pe calea dreptului comun.

În mod greșit a procedat însă aceeași instanţă, atunci când, urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă a Tribunalului Arbitral, nu s-a pronunţat asupra fondului litigiului de natură comercială dedus judecăţii. Astfel, va fi dată o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art.366 pct.1 C.proc.civ. în conformitate cu care instanţa judecătorească, admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar dacă litigiul este în stare de judecată se va pronunţa și în fond, în limitele convenţiei arbitrale iar dacă pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanţa se va pronunţa în fond după administrarea lor.

În acest context , recursul declarat de reclamanta D. A. P. Brăila în temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 pct.5 C. proc. civ. a fost admis și decizia civilă nr.349/R/18 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia Comercială și de contencios administrativ, a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanţă.