Violation of judicial incompatibility bars participation in retrial after cassation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the commercial appeal, quashed the contested appellate decision, and remanded the case for retrial, ruling in favor of the appellant municipality. The dispute involved a claim for late penalty payments and eviction from associated spaces, which had previously been dismissed by the first instance and appellate courts before being remanded by the Supreme Court in 2003; upon retrial, the lower tribunal dismissed the penalty claims due to statute of limitations and the eviction request, and the appellate court upheld that judgment. The decisive legal basis was Article 24 of the Code of Civil Procedure, which prohibits a judge from participating in the retrial of the same case after having previously issued a decision in appeal or cassation; the court found that one judge on the appellate panel had also sat on the original 2000 appellate panel, constituting a fatal violation of the rules on judicial incompatibility and legal constitution of the bench.
Legislator headnote
AI generatedart.24 C.proc.civ, art.304 C. proc. civ, art.304 pct.1 C. proc. civ; Violation of judicial incompatibility bars participation in retrial after cassation: Împotriva deciziei curţii de apel, reclamanta a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.1,7,8,10 și 3041 C. proc.civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Compunerea instanţei de judecată. Incompatibilitate.
În conformitate cu dispoziţiile art.24 C.proc.civ. „judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.”
În speţă, a fost încălcată teza finală a textului amintit, pentru că hotărârea recurată, decizia comercială nr. 443 din 19 octombrie 2004 a curţii de apel, a fost pronunţată, în rejudecare, de un complet din care a făcut parte unul dintre judecătorii care pronunţaseră anterior în apel, decizia civilă nr.3503 din 8 decembrie 2000.
(Secţia comercială, decizia nr. 4312 din 28 septembrie 2005)
Municipiului București, prin reprezentant legal Primarul General, a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata penalităţilor de întârziere la cota de profit, calculate conform contractului de asociere și evacuarea pârâtei din spaţiul ce a constituit obiectul asocierii .
Tribunalul București, Secţia comercială, prin sentinţa civilă nr.3425 din 26 mai 2000, a respins cererea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.3503 din 8 decembrie 2000, Curtea de Apel București, Secţia comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Primăria Municipiului București împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva deciziei curţii de apel, reclamanta a declarat recurs și prin decizia nr.2162 din 9 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială l-a admis, a casat cele două hotărâri pronunţate în cauză și a trimis dosarul spre rejudecarea cauzei la Tribunalul București, Secţia comercială.
În rejudecare după casare, Tribunalul București, Secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr.400 din 13 ianuarie 2004, a admis excepţia prescripţiei cererii referitoare la penalităţile datorate pentru perioada decembrie 1994 – aprilie 1997 și a respins cererea privind penalităţile datorate pentru lunile decembrie 1994 – aprilie 1997, constatând prescris dreptul la acţiune.
Cererea de evacuare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia comercială nr.443 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel București, Secţia a V-a comercială a respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei curţii de apel, reclamanta a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.1,7,8,10 și 3041 C. proc.civ.
Prin invocarea pct.1 al art.304 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa care s-a pronunţat în apel nu a fost legal constituită, în sensul că din complet a făcut parte unul din judecătorii aceleiași instanţe care se pronunţaseră și anterior în apel, în aceeași cauză.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art.24C.proc.civ. „judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare”.
S-a constatat că, în speţă, a fost încălcată teza finală a textului deoarece hotărârea recurată, decizia comercială nr.443 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel București, a fost pronunţată în rejudecare, de un complet din care a făcut parte unul din judecătorii care pronunţaseră anterior în apel decizia civilă nr.3503 din 8 decembrie 2000.
Ca atare, recursul declarat de reclamantă fiind admisibil pe excepţia de incompatibilitate, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.1 C. proc. civ., datorită nerespectării dispoziţiilor art.24 C.proc.civ., celelalte critici din recurs nu mai pot fi examainate ; astfel că, recursul a fost admis iar decizia recurată a fost casată, dosarul a fost trimis aceleiași instanţe, pentru rejudecarea apelului, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celalalte critici exprimate în recurs.