Liquidator's damages claim is ordinary civil action; Galati Tribunal has territorial jurisdiction over Neamt.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict by ruling that the Galati Tribunal is territorially competent to hear the claim, thereby prevailing against the Neamt Tribunal's declination; the Galati Tribunal's initial declination was overturned, and the case remains with the Galati Tribunal. The dispute involved a bankrupt company, acting through its judicial liquidators, who filed a claim in damages (acțiune în pretenții) against a defendant company, which the Galati Tribunal had declined to Neamt based on exclusive territorial jurisdiction rules for insolvency matters. The decisive legal basis is that the claim does not fall within the exhaustive list of actions under Articles 60–61 of Law No. 64/1995 that a liquidator may bring before the insolvency judge, and because it is a common-law damages claim, jurisdiction is governed by Article 5 of the Civil Procedure Code (defendant's domicile), not the exclusive insolvency jurisdiction provisions of Article 6 of Law No. 64/1995 or Article 12(2) of Law No. 83/1998.
Legislator headnote
AI generatedart.8 din Legea nr.64/1995, art.5 C.proc.civ, art.16 C.proc. civ, art.12 alin.(2) din Legea nr.83/1998, art.6 din Legea nr.64/1995, art.61 din Legea nr.64/1995; Liquidator's damages claim is ordinary civil action; Galati Tribunal has territorial jurisdiction over Neamt: The dispute involved a bankrupt company, acting through its judicial liquidators, who filed a claim in damages (acțiune în pretenții) against a defendant company, which the Galati Tribunal had declined to Neamt based on exclusive territorial jurisdiction rules for insolvency matters. The decisive legal basis is that the claim does not fall within the exhaustive list of actions under Articles 60–61 of Law No. 64/1995 that a liquidator may bring before the insolvency judge, and because it is a common-law damages claim, jurisdiction is governed by Article 5 of the Civil Procedure Code (defendant's domicile), not the exclusive insolvency jurisdiction provisions of Article 6 of Law No. 64/1995 or Article 12(2) of Law No. 83/1998.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for establishing the territorial competence of the court of the defendant's domicile for the action in claims, which does not fall within the exclusive competence provided by insolvency law.
Full text
Competenţă teritorială și materială. Cereri în materia reorganizării judiciare și a falimentului. Acţiune în pretenţii
Cererile în materia reorganizării judiciare și a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului, conform prevederilor art.8 din Legea nr.64/1995 și art. 12 alin.(2) din Legea nr.83/ 1998 privind procedura falimentului băncilor. În speţă, acţiunea este în pretenţii și nu se încadrează în enumerarea prevăzută în art.60-61 din Legea nr.64/1995 a acţiunilor pe care lichidatorul le poate introduce la judecătorul sindic, competenţa de soluţionare fiind cea stabilită, conform art.5 C.proc.civ., la instanţa domiciliului pârâtului.
(Secţia comercială, decizia nr.4303 din 27 septembrie 2005)
Prin sentinţa civilă nr.228 din 4 aprilie 2005 Tribunalul Galaţi, Secţia comercială a admis excepţia necompetenţei teritoriale și a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta SC C. VS SA Piatra Neamţ, prin lichidatori judiciari SC B. C. SRL și SC C. D. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Galaţi în favoarea Tribunalului Neamţ, Secţia comercială.
Invocarea din oficiu a excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive și admiterea acesteia s-a întemeiat pe dispoziţiile art.16 C.proc. civ. conform căreia cererile în materia reorganizării judiciare și a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului și ale prevederilor art.8 din Legea nr.64/1995 și art.12 alin.(2) din Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului băncilor care dispun în același sens.
Astfel investit, Tribunalul Neamţ, Secţia comercială, prin sentinţa nr.366 din 6 mai 2005, și-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi și constatând conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul la ICCJ spre a fi soluţionat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Neamţ a reţinut că acţiunea, cu a cărei soluţionare a fost investit, nu derivă din dispoziţiile Legii nr.64/1995 republicată, neîncadrându-se în prevederile art.60 – 61 pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditoarelor, ci este o acţiune în pretenţii supusă dreptului comun, iar în materie de competenţă, se înscrie dispoziţiilor art.5 C.proc.civ.,care stabilesc ca fiind competentă instanţa domiciliului pârâtului.
Examinând hotărârile de declinare pronunţate în cauză, ICCJ a stabilit că Tribunalul Galaţi este competent teritorial să judece acţiunea, fiind iniţial sesizat de reclamantă, societate în faliment, care a formulat, prin lichidatorii judiciari, o acţiune în pretenţii, de drept comun care excede procedurii reglementată de Legea nr.64/1995 republicată.
Potrivit art.6 din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepţia recursului prevăzut de art.8, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului și sunt exercitate de un judecător sindic.
Cum acţiunea de faţă nu se regăsește în enumerarea art.61 din Legea nr.64/1995, a acţiunilor pe care lichidatorul le poate introduce la judecătorul sindic, competenţa de soluţionare s-a stabilit în conformitate cu prevederile art.5 și 12 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, competenţa teritorială în cauza de faţă aparţine Tribunalului Galaţi, soluţia acestuia de a declina la un alt tribunal iar nu la judecătorul sindic fiind inconsecventă juridic.